Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Vot istoric în Franţa, unde este adoptată "căsătoria pentru toţi"

vot-istoric-franta-unde-este-adoptata-casatoria-toti.jpg

Mariaj gay (Foto: Reuters/David McNew)

În Franţa este votat marţi în Parlament proiectul de lege destinat să autorizeze "căsătoria pentru toţi" sau mai precis, căsătoria între persoane de acelaşi sex. Ambianţa nu este însă deloc calmă, pentru că Franţa apare divizată în privinţa acestui subiect.

La Paris, precum şi în mai multe oraşe din provincie rămân mobilizaţi atât cei care sunt favorabi legii, cât şi cei care sunt împotrivă. Să încercăm să înţelegem de ce acest subiect a provocat în Franţa dezlănţuiri de pasiuni şi controverse mult mai mari decât în alte ţări.

Prin acest vot, pe care Agenţia France Presse îl califică drept "istoric", Franţa devine a noua ţară din Europa care adoptă "mariajul gay" şi a 14-a din lume. Opoziţia anunţă însă că va rămâne mobilizată împotriva acestei legi şi că o va anula în cazul în care va reveni la putere. Între timp, Uniunea pentru o Mişcare Populară a şi pregătit un recurs pe lângă Consiliul Constituţional, în speranţa că această instanţă va invalida legea.

Atmosfera în acest context rămâne crispată, iar preşedintele François Hollande, care a promis această măsură la ora campaniei electorale, este departe de a-şi vedea cota de popularitate în creştere. Pentru multă lume, mai ales în străinătate, apare oarecum greu de înţeles faptul că această lege a întâmpinat atâtea rezerve în ţara prin excelenţă a drepturilor omului. Franţa ne-a obişnuit cu o anumită imagine a curajului civic şi social, ea este ţara în care au proliferat mişcările de avangardă şi ideile cele mai îndrăzneţe în materie de toleranţă şi egalitate. De unde vine deci această crispare legată de modificarea conţinutului pe care l-a avut până acum conceptul de "căsătorie"?

Trebuie spus de la bun început că pasiunile în jurul acestei legi au fost cu siguranţă exacerbate, din cauza crizei economice care a provocat multe frustrări în Franţa. Pe acest fond, această reformă a fost instrumentalizată politic cu o virulenţă care i-a luat oarecum pe nepregătite pe socialişti. Într-un moment când dreapta se află într-o perioadă de tranziţie, fără un şef "natural" incontestabil, diverse de grupuri au profitat de situaţie pentru a-şi manifesta zgomotos identitatea, protestând împotriva acestei legi.

 

Cine sunt adepţii lui "NU"?

 

Trebuie reţinut totuşi şi un alt aspect, majoritatea celor care au ieşit în stradă pentru a spune NU "mariajului gay" nu sunt nici homofobi, nici simpatizanţi ai extremei drepte şi nici anti-socialişti viscerali. Sunt pur şi simplu oameni, cetăţeni, care nu înţeleg de ce, după câteva mii de ani de când există conceptul de "căsătorie" şi care implică unirea a două fiinţe de sex opus, el trebuie acum "extins" la persoane de acelaşi sex. Într-o ţară ca Franţa, care în Evul Mediu era numită "fiica cea mare a bisericii catolice", mai există şi o puternică opoziţie din partea zonei clericale faţă de această reformă.

Pentru a fi însă şi mai precişi, francezii nu sunt şocaţi atât de faptul că două persoane de acelaşi sex s-ar putea prezenta în faţa unui primar pentru a se căsători, cât de faptul că legea permite adoptarea copiilor de către cupluri de homosexuali. Or, când vine vorba de copii, avem în faţă două viziuni despre familie care se înfruntă. Cu atât mai mult cu cât iniţial Guvernul dorea să legifereze şi în privinţa procreerii medicale asistate. Citez din cotidianul Le Monde: "Pentru o bună parte a populaţiei este dificil de conceput că un copil ar putea avea două mame sau doi taţi". Iată, pe scurt, de unde vine virulenţa cu care această lege a fost combătută. Cotidianul Le Monde subliniază însă că ziua de 23 aprilie 2013 are o semnificaţie comparabilă, din punct de vedere istoric, cu ziua de 4 august 1984, când a fost definitiv suprimat "delictul de homosexualitate".

1348