Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


PE vrea o agricultură europeană productivă şi flexibilă

Preşedintele  comisiei agricultură a Parlamentului  European Paolo de Castro crede că Politica Agricolă Comună (PAC) după 2014 ar trebui să fie mai flexibilă şi mai productivă. A produce mai mult dar a polua mai puţin, iată o altă dilemă a agricultorilor.

Discuţiile despre viitorul PAC sunt cruciale nu doar pentru fermieri ci pentru toţi europeni întrucât ele vizează securitatea alimentară a europei, spune De Castro. Diferite dezbateri au loc în acest moment la Bruxelles după ce în 12 octombrie Comisia Europeană şi-a prezentat propunerea legislativă de reformă a PAC.

 

Bugetul disponibil pentru această politică se ridică acum la mai puţin de 40% din întregul buget comunitar şi asta pentru a susţine 10 milioane de fermieri europeni. În SUA, spune De Castro unde există 2 milioane de fermieri, bugetul este de două ori mai mare. În plus, De Castro atrage atenţia asupra faptului că UE s-a extins de la 15 la 27 de state membre, din care ultimele venite au mari necesităţi în agricultură or bugetul nu a crescut.

În ideea Comisiei Europene, mai precis a comisarului agriculturii Dacian Ciolos, după 2014 ar trebui atins un echilibru în plăţile primite de vestul şi estul european şi între diferite regiuni ale aceluiaşi stat membru.

« Noile state membre ar vrea să grăbească echivalarea plăţilor şi sunt de acord cu ele », spune De Castro. « În acelaşi timp, trebuie să găsim un echilibru »

Subvenţiile pentru fermierii estici au debutat, odată cu extinderea UE, la 25% din nivelul acordat celor din vest. Ele  au crescut apoi în est în timp ce au scăzut în vest dar o echilibrare aproximativă nu este aşteptată înainte de 2017 or Bulgaria, România şi Letonia între altele îşi doresc ca această să se petreacă în 2014 cel târziu. Iar aceste subvenţii, regândite acum de Dacian Ciolos pentru viitor sunt deja criticate de statele membre. În Belgia, ministrul agriculturii Sabine Laruelle le-a comparat cu o lasagne : aspect delicios, multe straturi dar nu se vede bine din ce este făcută.

Într-adevăr, stratificarea aceasta prevăzută de Ciolos poate fi perturbantă.

El a prevăzut un nivel de bază nelegat de producţie şi plafonat pentru fermele mari, al căror venit este de peste 150 de mii de euro pe an. Peste nivelul de bază se adaugă un procentaj de 30% legat de respectarea mediului înconjurător. 

Zonele defavorizate beneficiază de o finanţare suplimentară. La fel,  zonele unde agricultura este considerată ca extrem de importantă din motive economice sau sociale sunt elgibile pentru plata suplimentară.

În fine, Ciolos a prevăzut măsuri de încurajare a micilor fermieri şi a fermierilor tineri. Pentru ca toate acestea să fie pusă în practică după 2014, Parlamentul European, între alţii, cere un buget pe măsură pentru Politica Agricolă. Statele membre mari şi mai ales Marea Britanie sunt încă de neclintit privind acest dosar şi cu toate că nu mai pun în chestiune existenţa agriculturii comunitare finanţate de Bruxelles, ar dori să reducă această finanţare.

O majoritate de state membre este de asemenea  opusă unei componenţe ecologice importante întrucât se crede că va fi dificil de aplicat.

Dar aici Parlamentul European dispune de un atuu, anume el decide în 2013 pentru prima dată împreună cu statele membre viitorul acestei politici. Ecologia, bugetul, echilibrarea subvenţiilor îi sunt  dragi  şi nu este dispus să renunţe la ele.

« Fără un vot pozitiv al Parlamentului European, reforma PAC nu va fi aprobată » avertizează încă de acum Paolo De Castro.