Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Zidul Berlinului, atracţie turistică

germany-0-20091104002348.jpg

O bucată din zidul restaurat ( REUTERS/Fabrizio Bensch)

Turismul şi istoria merg mână în mână. Lumea este avidă de pelerinaje în acele locuri unde s-au întâmplat evenimente deosebite, chiar dacă ele au fost tragice. În Franţa au apărut câteva cărţi foarte interesante despre acest eveniment iar agenţiile turistice propun vizite ghidate la Berlin pe urmele celebrului zid.

Turismul şi istoria merg mână în mână. Lumea este avidă de pelerinaje în acele locuri unde s-au întâmplat evenimente deosebite, chiar dacă ele au fost tragice.

În Franţa au apărut câteva cărţi foarte interesante despre acest eveniment iar agenţiile turistice propun vizite ghidate la Berlin pe urmele celebrului zid.

La Auschwitz, chiar dacă oamenii vin să se reculeagă în faţa unei monstruozităţi, exterminarea evreilor de către nazişti, s-a dezvoltat o formă de turism istoric şi zeci de autobuze vin zilnic să-i depună pe vizitatori în faţa fostului lagăr de concentrare devenit muzeu.

Anual, mii, zeci de mii, sute de mii de oameni vizitează plajele de debarcare din Normandia, sau se duc la Hiroshima unde a fost lansată prima bombă atomică. Există un pelerinaj la Waterloo, în Belgia, pentru cei care vor să vadă cîmpul de luptă unde a fost învins Napoleon, şi aşa mai departe...

Cînd zidul de la Berlin a căzut, în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1989, germanii şi berlinezii în special nu şi-au imaginat că el, acel zid demolat de altfel în cea mai mare parte, va deveni una din principalele atracţii turistice ale capitalei germane reunificate.

După ce a fost demolat cu furie, autorităţile s-au văzut obligate chiar să-l restaureze parţial, şi să renoveze anumite tronsoane, ca să aibă ce vedea turiştii. Astăzi, din cei 155 de kilometri de zid poate fi contemplată o porţiune de o mie trei sute de metri, devenită un fel de expoziţie de pictură în aer liber.

La ora prăbuşirii sale, în jur de o sută de artişti din lumea întreagă s-au repezit să deseneze şi să picteze tot felul de scene cu rezonanţă istorică, umană şi socială pe partea sa estică, inaccesibilă pînă atunci, pentru că partea vestică purta deja semnele inspiraţiei artistice.

Agenţiile turistice, precum Nouvelle Frontières, care propun în acest sezon vizite la Berlin, eventual chiar în zilele aniversare, precizează în pliantele lor că această porţiune a fost... renovată anul acesta. Vechii artişti au fost invitaţi să-şi repicteze operele, iar unora noi li s-au oferit spaţii de exprimare.

Pentru cei care se interesează de acest eveniment, căderea cortinei de fier, doi ziarişti francezi, Jean Marc Gonin şi Olivier Guez, au scris o superbă carte, intitulată chiar aşa: "Căderea zidului", şi apărută la editura Fayard. Reporteri experimentaţi, ei s-au aflat timp de doi ani pe teren căutându-i pe martorii acelui eveniment, unii celebri, alţii anonimi. Cartea lor prezintă oarecum evenimentul din interior, analizînd contextul anului 1989, cu multiplele evenimente care s-au acumulat ducînd la explozia de bucurie şi speranţă din noaptea de 9 spre 10 noiembrie.

În august anul acesta a mai apărut o carte, intitulată "Istoria secretă a căderii zidului de la Berlin", la editura Odile Jacob, semnată de Michel Meyer, scriitor şi ziarist, fost corespondent al grupului Radio France în Germania.

În cartea sa el încearcă să explice cum s-a produs un eveniment pe care nu îndrăznise de fapt să-l prevadă nimeni, nici un istoric, nici un om politic, nici futurolog. A fost un moment când istoria s-a contopit aproape cu ficţiunea, scrie Michel Meyer.