Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Zidurile vizibile şi invizibile din Europa

ceuta-0-20091112141447.jpg

Foto AFP – Zidul din Ceuta, 2005

Zidurile, aceste cicatrici urâte ale Istoriei, îi separă încă pe europeni. Ziduri vizibile şi invizibile pe care popoarele le constuiesc şi dărâmă. A mai rămas drum lung de parcurs până ce vor cădea şi zidurile intoleranţei.

Zidurile, aceste cicatrici urâte ale Istoriei, îi separă încă pe europeni. Ziduri vizibile şi invizibile pe care popoarele le constuiesc şi dărâmă. A mai rămas drum lung de parcurs până ce vor cădea şi zidurile intoleranţei.

Un ZID la porţile Europei

La porţile Europei, în zona enclavelor spaniole din Ceuta şi Melilla, în Maroc, europenii au construit ziduri pentru a împiedica emigranţii africani să pătrundă şi să ceară azil politic.

Africanii traversau Sahara pentru a intra în Uniunea Europeană, fără să treacă de cealaltă coastă a Mediteranei, dar enclavele s-au aglomerat foarte repede. Ca urmare au fost construite ziduri după anul 2000, cu finanţare europeană: 8 km de zid în jurul enclavei Ceuta şi 11 km în jurul Melillei. O barieră metalică dublă de sârmă ghimpată şi un sistem de supraveghere electronic. În septembrie 2005 sute de imigranţi au luat cu asalt cele două enclave. În încercarea de a escalada barierele cu ajutorul unor scări improvizate, unii dintre ei au fost ucişi. Odată cu semnarea acordului de cooperare cu Marocul, fluxul de imigranţi care îşi încercau totuşi norocul a luat calea apelor, în bărci ce pleacă de pe coastele libiene, mauritane sau algeriene.

În Cipru, ZIDUL face parte din peisaj

În Cipru, zidul rezistă de 35 de ani. Sârma ghimpată ruginită e acoperită de buruieni. Insula cu două comunităţi, greaca la sud şi turca la nord, este încă separată de o linie verde străjuită de Castile Albastre şi de o mulţime de pisici care au găsit un loc unde îşi fac liniştite siesta.

De la intervenţia armatei turce din 1974, după o tentativă de putsch din partea ciprioţilor greci care doreau ataşarea insulei la Grecia, ciprioţii turci s-au găsit refugiul în nordul insulei, ocupată şi în prezent de 40 000 de soldaţi turci. Conflictul a făcut 5 000 de morţi şi a trasat un zid între cele două comunităţi.

În 2003 anunţul televizat al autorităţilor Ciprului de Nord privind deschiderea zidului era salutat printr-o explozie de bucurie. În ziua următoare, emoţia era maximă când, de fiecare parte a insulei, grecii şi turcii au putut să-şi revadă vechile cartiere, casele, să-şi regăsească vecinii. De un an chiar şi principala stradă comercială din Nicosia, capitala Ciprului, strada Lendra, nu mai este blocată de zidul acoperit cu sârmă. Se trece de pe o parte în alta pe jos, arătând paşaportul. Problema restituirii bunurilor şi a celor dispăruţi frânează însă procesul de reunificare. În plus, s-a născut o nouă generaţie după separarea insulei şi pentru această generaţie procesul este dificil. Tinerii ciprioţi greci şi turci care nu au cunoscut decât o insulă tăiată în două nu sunt dornici de reunificare.

Harta Cipru

ZIDURILE din minte

În Caucaz şi în Balcani zidurile de ostilitate şi violenţă nu sunt pregătite să dispară. Chiar şi după terminarea conflictelor, e nevoie de timp pentru a uita frica şi durerea.

În Georgia, după un război fulger cu Rusia, în august 2008, au fost desenate două noi frontiere şi barierele separă poporul aceleaşi ţări. În Kosovo, oraşul Mitrovica rămâne divizat : kosovarii sârbi în nord şi kosovarii albanezi în sud. Tancurile s-au retras pe podul de la Mitrovica, dar nimeni nu se aventurează, traversarea nu este fără riscuri. Criminalii de război sârbi, refugiaţi în nord, reprezintă un adevărat pericol pentru musulmanii care doresc să se reîntoarcă la vechile locuri de baştină. Albanezii de partea lor, sunt gata să îi aresteze dacă încearcă să traverseze.

Alte ziduri invizibile se ridică în fiecare zi între Grecia şi Macedonia, sau între valoni şi flamanzi în Belgia, unde bariera lingvistică ar putea deveni, într-o bună zi, de netrecut.