Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Documentar: „Stasi în curtea şcolii”

pavel-morozov.jpg

Pavel Morozov, pionierul model. Foto: Wikipedia

„Stasi în curtea şcolii” este un impresionant documentar realizat de Annette Baumeister despre recrutarea unor elevi minori ca informatori ai poliţiei politice est-germane Stasi. Fenomenul similar al acestui abuz condamnabil este cunoscut şi din istoria recentă a comunismului din România.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok:

Securitatea Statului din fosta Republică Democrată Germană, cunoscută mai ales sub denumirea Stasi, dispunea de aproximativ 170.000 de colaboratori neoficiali. Mai puţin cunoscut este faptul că printre aceste persoane se aflau şi minori. Potrivit Oficiului Federal pentru administrarea arhivelor fostei securităţi est-germane Stasi, circa 8000 de minori, copii şi adolescenţi au fost recrutaţi şi apoi obligaţi să furnizeze poliţiei secrete informaţii.

Annette Baumeister a realizat acum un documentar, în care prezintă trei astfel de cazuri tipice. Filmul impresionant este intitulat Stasi în curtea şcolii - Stasi auf dem Schulhof, a fost difuzat de televiziunea publică ARD. În centrul documentarului se află destinul dramatic al celor trei victime emblematice pentru metodele psihologice rafinate, utilizate de către ofiţerii de Securitate: Marko, Kerstin şi Elvira.

La „studiul operativ” al candidaţilor pentru recrutare au contribuit, de regulă, şi directorii şcolilor care puneau la dispoziţia ofiţerilor caracterizările şi cataloagele cu notele celor intraţi în vizorul poliţiei secrete. În urma acestui „studiu”, ofiţerul care urma să efectueze recrutarea propriu zisă şi-a pregătit strategia de convingere. Unii, ca de pildă, Kerstin, atunci în vârstă de 16 ani, fusese şantajată. Ofiţerul i-a dat de înţeles că dacă va refuza colaborarea nu i se va permite să-şi dea examenul de bacalaureat, ceea ce însemna că nu va putea să studieze. „Am avut impresia că ştiau totul despre mine”, mărturiseşte Kerstin în film, evocând momentele întâlnirii din biroul directorului şcolii cu ofiţerul de securitate.

Aveam toată viaţa în faţa mea. Voiam să dau bacalaureatul şi să studiez. Voiam să realizez ceva în viaţă. Ceea ce s-a întâmplat a fost un abuz.

Stasi dorea să afle orice amănunt. Despre colegi, despre profesori, despre prieteni, despre familie. Toate aceste informaţii erau adunate şi puteau fi folosite în anumite împrejurări, când cei spionaţi intrau, dintr-un motiv sau altul, în vizorul securităţii. Întâlnirile se desfăşurau în deplină conspirativitate.

Practica recrutării minorilor a început în Germania comunistă abia în 1966. În alte ţări comuniste - cu mult mai devreme. Aşa se explică şi transformarea de către propaganda de partid al tânărului sovietic Pavel Morozov într-un erou exemplar. Pionierul Morozov şi-a denunţat propriul tată ca „duşman al socialismului”.

Kerstin, Elvira şi Marko povestesc în film propria lor istorie şi reflectează asupra situaţiei prin care au trecut, descriu naivitatea şi singurătatea lor, sentimentele de vinovăţie. Un fost director de şcoală neagă că ar fi ştiut ce anume voiau securiştii de la elevi, iar un fost ofiţer relatează despre metodele de recrutare şi felul în care s-au desfăşurat întâlnirile cu tinerii.

Filmul Stasi în curtea şcolii este un documentar tipic pentru ceea ce s-a întâmplat în ţările comuniste, inclusiv în România, „un film despre suflete rănite şi urmele lăsate de otrava securităţii”. De teama stigmatizării, numai puţine dintre victimele acestor abuzuri politice au curajul să vorbească despre ceea ce li s-a întâmplat.

Filmul face un prim pas în direcţia detabuizării acestui capitol întunecat al comunismului. Este un film important, pentru că, altfel decât în România, el renunţă la gesticulaţia judecătorului şi încearcă să puncteze drama unor oameni.

În România, deseori, unii jurnalişti în loc să-şi asume rolul real al unor „memorialişti ai durerii”, se transformă în procurori care acuză, în loc să contribuie la dezvăluirea şi înţelegerea mecanismelor care au înlesnit proliferarea gândirii totalitare.

Willian Totok: „Stasi în curtea şcolii”