Material didactic pentru Securitate

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok:

Pe data de 23 iulie 1958 soseşte la Securitatea din Oraşul Stalin - precum se numea atunci Braşovul - o adresă de la Ministerul Afacerilor Interne, din Bucureşti. Securităţii locale i se cere să redacteze un raport în care să fie descrisă activitatea grupului condus de Horst Depner. Confecţionarea raportului ca un soi de „material didactic” a fost motivată prin faptul că este „necesar pentru cursurile de perfecţionare ale cadrelor noastre de la Şcoala din Moscova”. Securiştii din Braşov sunt atenţionaţi să menţioneze în raport metodele folosite în cursul urmăririi informative şi să prezinte informatorii şi activitatea lor. Din raport, însă, trebuie „să rezulte activitatea naţionalistă pe care o desfăşoară elementele duşmănoase din rândul minorităţii naţionale germane”.

Raportul a fost redactat într-un timp record şi a luat apoi calea Moscovei.

Textul ca atare dezvăluie felul în care Securitatea fabrica, pur şi simplu, adversari şi duşmani, cum răstălmăcea situaţii, cum folosea informaţii furnizate de către nişte colaboratori neoficiali plătiţi pentru delaţiunile lor pentru a declanşa acţiuni represive şi de urmărire care se soldau cu procese penale, cu repercusiuni tragice pentru cei vizaţi.

După revolta din Ungaria, din 1956, înăbuşită-n sânge, puterea de la Bucureşti se temea ca nu cumva să se molipsească şi populaţia României de virusul revoluţionar. Această teamă stă la baza celui de-al doilea val de represiuni, de după moartea lui Stalin.

În acest context, Securitatea avea sarcina de a depista persoane care s-au pronunţat critic la adresa regimului respectiv persoane care au o influenţă asupra unui cerc mai larg şi care pot fi transformate în exemple cu efect de intimidare.

În urma unor denunţuri venite de la doi informatori, s-a trecut la urmărirea unor tineri din Braşov care îl frecventau pe parohul Bisericii Negre din Braşov, Konrad Möckel, şi care intenţionau să înfiinţeze un cerc de lectură. Discuţiile purtate în timpul unor petreceri particulare, consemnate de agenţi instruiţi, fuseseră analizate şi interpretate de către Securişti care începeau să construiască un scenariu apocaliptic. Tradusă în limbajul conspiraţionist al poliţiei politice, întreaga acţiune a tinerilor din Braşov suna în raportul trimis la Moscova aşa: „Îndoctrinat şi educat în spirit naţionalist, alimentat de ştirile tendenţioase transmise de posturile de radio imperialiste, învinuitul Depner Horst în ura sa faţă de regimul de Stat din R.P.R., care considera că prejudiciază unitatea minorităţii germane, trece, în toamna anului 1956, la organizarea unei grupări contrarevoluţionare, creând ca premiză a acesteia, un cerc literar, din care apoi recrutează membrii organizaţiei.”

În 1957 încep arestările, urmate de anchete şi, în 1958, de procesul în faţa unui Tribunal Militar.

Istoricul Constantin Pintilescu a cercetat documentele procesului, publicând volumul intitulat „Procesul Biserica Neagră 1958” (Editura Aldus, Braşov). El şi-a propus să analizeze „rolul justiţiei în procesul de represiune politică”. Autorul ajunge la concluzia că scopul înscenărilor juridice era unul „didactic”, şi anume de a crea în populaţie o stare de pasivitate faţă de puterea politică.

Efectul procesului celor 20 de persoane judecate şi condamnate la ani mulţi de puşcărie a fost cel scontat: Răspândirea fricii şi neîncrederii în alte persoane şi stoparea dorinţei de a părăsi definitiv România.

Addenda

[27 mai 1957. Sublocotenentul Andre Mihai, unul dintre puţinii etnici germani în cadrul poliţiei politice din România comunistă, locotenentul major Adalbert Farkaş şi maiorul Deitel Ernest întocmesc un plan de infiltrare - sau de combinaţie, cum îi mai spune în limbajul tehnic al poliţiei secrete - în vederea provocării lui Horst Depner, care a ajuns în vizorul Securităţii în urma unor denunţuri furnizate de colaboratori neoficiali care-l descriau drept organizatorul unui cerc reacţionar şi naţionalist; planul de infiltrare al agentului „Blau Roland” este aprobat de către şeful Direcţiei Regionale a Securităţii din Oraşul Stalin/Braşov, colonelul Gheorghe Crăciun.]

M.A.I. Regiunea STALIN STRICT SECRET[1]

323/G/ 27 mai 1957

SE APROBĂ

ŞEFUL DIRECŢIEI REGIONALE,

Colonel, Crăciun Gheorghe

PLAN DE INFILTRARE a agentului „Roland Blau” în acţiunea de verificare deschisă asupra lui Depner Horst şi alţii.

La data de 13 aprilie 1957, a fost deschisă acţiune de verificare asupra lui DEPNER HORST, TAUTE HEINZ, MELCHIOR GÜNTER şi alţii, care ne-au fost semnalaţi de agentul „Cloos Mihai” [2] că desfăşoară activitate naţionalistă, avînd ca scop următoarele:

a. Organizarea tineretului pentru a nu-şi pierde simţul naţional.

b. Ajutorarea reciprocă în caz de nevoie.

c. Îndreptarea elementelor care se desprind din corpul naţiunii germane.

Acest grup a făcut legătura cu un individ din Germania Occidentală prin numita MARIANNE Siegmund [3] care cu ocazia unei vizite făcute în ţara noastră a vizitat şi acest grup şi le-a dat îndrumări cum trebuie să activeze pe viitor. [4]

În această acţiune lucrează agentul „Cloos Mihai” care a aflat cele semnalate numai de la unii membri ai grupului, neavînd însă posibilitatea de a intra în acest grup şi nici de a putea intra mai adînc în problemă deoarece se observă că aceştia au unele rezerve faţă de agent şi se feresc de a-i face legătura cu grupul.

Ţinînd cont că agentul „Cloos Mihai” nu ne va putea clarifica această acţiune, datorită neîncrederii din partea unor membri ai grupului, am ajuns la concluzia că trebuie infiltrat în această acţiune un agent corespunzător care să-şi poată cîştiga simpatia acestora.

Astfel, propunem infiltrarea agentului „Roland Blau”, care datorită calităţilor sale personale, îşi cîştigă repede încrederea celor din jur.

Avînd în vedere că grupul de mai sus caută un element mai vîrstnic care să aibă priză în rîndul populaţiei şi tineretului german, propunem infiltrarea deoarece agentul se bucură de încrederea şi simpatia tineretului şi populaţiei germane, avînd un cerc larg de prieteni, ar fi tocmai omul căutat de acest grup.

Deoarece agentul a fost verificat în mai multe ocazii şi s-a constatat că este sincer faţă de organele noastre şi lucrează cu multă plăcere, vom putea clarifica această acţiune.

Infiltrarea se va face sub următoarea legendă:

- Întrucît DEPNER HORST nu are stagiul militar satisfăcut, fiind amînat din cauză de boală, acesta va fi chemat printr-o invitaţie la Comisariatul militar al or[aşului] Stalin pentru clarificarea situaţiei sale.

În aceeaşi zi şi aceeaşi oră va fi invitat la Comisariat şi agentul „Roland Blau” tot pentru clarificarea situaţiei militare, deoarece acesta a făcut armata la „Wermacht”(sic!) [5] în Germania.

Obiectivul împreună cu agentul vor fi lăsaţi să aştepte cca. 2 ore, motivîndu-se că tovarăşii care i-au chemat este (sic!) într-o şedinţă.

În acest timp, agentul va intra în vorbă cu obiectivul, manifestîndu-şi nemulţumirea că trebuie să aştepte atîta timp fără să ştie pentru ce a fost chemat.

Printre alte discuţii cu caracter personal, agentul va arăta că bănuieşte de ce a fost chemat, deoarece el a urmat studiile în Germania şi acolo a fost încorporat în armata germană şi situaţia lui militară nu este clară.

Agentul va admira educaţia ce se dădea tineretului în şcolile şi armata germană, arătînd că în Germania există un tineret deosebit care este foarte unit, chiar şi fără să fie organizaţi în organizaţii legale, ei se ajută reciproc şi faptul cel mai important este acela că ţin foarte mult la naţiunea lor.

Acest lucru însă, la noi nu se întîmplă deoarece tinerii noştri sînt nişte laşi care nu au curaj, nici cel puţin să atragă atenţia unuia pe care îl vede că, caută de a se desprinde de naţiunea germană, căsătorindu-se cu altă naţionalitate.

Va arăta în continuare că astfel de tineri ca cei din Germania nu se găsesc în ţara noastră.

Dacă obiectivul va arăta că totuşi există şi la noi tineri care nu sînt laşi, agentul va arăta că nu crede acest lucru, deoarece oamenii noştri nu se gîndesc decît la ei.

Dacă DEPNER HORST pentru a-l convinge pe agent îi propune de a-i face legătura cu grupul lui, să accepte dar totodată să-i atragă atenţia să fie foarte atent că există oameni diferiţi în care nu se poate avea încredere.

Toate aceste discuţii vor decurge la 2 întîlniri sau chiar mai multe, iar agentul va fi instruit să poarte aceste discuţii după împrejurările care se ivesc şi încrederea pe care şi-o poate cîştiga.

După ce aceştia au discutat cca. 2 ore, vor fi chemaţi de secretarul organizaţiei PMR de la Comisariatul Militar, care se ocupă cu evidenţa încorporaţilor şi livrete şi va da lui DEPNER HORST o recomandare pentru Policlinică ca să-şi facă radioscopia şi va fixa şi o zi şi o oră cînd va aduce acest rezultat, iar agentului îi va spune tot această zi şi oră să aducă toate adeverinţele şi actele pe care le are din armată.

Aceasta se va întîmpla în prezenţa celor doi (adică DEPNER HORST şi agentul).

După ce aceştia vor termina la comisariatul militar, agentul îşi va arăta nemulţumirea că a aşteptat 2 ore şi a rezolvat totul în 5 minute, arătînd că după atîta aşteptare şi nervozitate produse de aceştia, merge să bea o bere şi astfel îl va invita şi pe DEPNER HORST la o bere.

În restaurant, dacă DEPNER HORST nu va căuta să discute din nou de probleme naţionaliste, agentul va deschide o altă discuţie.

După fiecare întîlnire, agentul va fi dirijat după împrejurările ce se ivesc.

La instruirea agentului va lua parte şi tov.[arăşul] Maior Deitel Ernest, şeful serviciului III.

Pentru ca agentul să-l recunoască pe obiectiv, i se va arăta înainte de infiltrare fotografia acestuia.

Faţă de cele de mai sus, rugăm a aproba infiltrarea agentului „Roland Blau” în acţiunea DEPNER HORST.

ŞEFUL BIROULUI II

(ss) Lt. Maj. Farkaş Adalbert LUCRĂTOR OPERATIV

(ss) Slt. Andre Mihai

DE ACORD

ŞEFUL SERVICIULUI III

Maior, Deitel Ernest

ACNSAS, I 153639, vol. 1, ff. 38-41

[1] Document dactilografiat.

[2] Notele furnizate de acest colaborator extrem de zelos sunt semnate cu numele conspirativ, ortografiat: „Kloos Mihai“.

[3] La supravegherea informativă a Mariannei Siegmund a contribuit colaboratoarea „Barbu Elena“, profesoară la o şcoală, care apare în mai multe dosare cu numeroase note incriminatorii. A se vedea, de exemplu, nota din 10 iulie 1957 (ACNSAS, I 153639, vol. 1, f. 63).

[4] Este vorba despre Heinz Hahn care s-a-ntâlnit, într-adevăr cu grupul tinerilor din Braşov şi care intenţiona să se căsătorească cu Marianne Siegmund care pînă la acea dată fusese prietena lui Eginald Schlattner. Securitatea încearcă să profite şi de rivalitatea care s-a ivit în urma acestui conflict de ordin sentimental, consemnînd asta şi în planurile de măsuri care au fost întocmite. În ecranizarea romanului lui Eginald Schlattner „Mănuşi(le) roşii“ (2010), regizorul Radu Gabrea a prins foarte bine tocmai aceste momente, reconstituind, prin intermediul unei povestiri cu personaje fictive, atmosfera apăsătoare a stalinismului românesc de la sfîrşitul anilor 1950. Romanul lui Eginald Schlattner a apărut sub titlul german Rote Handschuhe, Paul Zsolnay Verlag, Viena, 2000, iar în traducerea românească de Nora Iuga la Editura Humanitas, Bucureşti, 2001.

[5] Corect ortografic: Wehrmacht. Deseori, numele persoanelor sunt scrise greşit.