Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Românii, indiferenţi la avertismentul OMS

romanii-indiferenti-avertismentul-oms.jpg

Avertismentul OMS nu îi sperie pe români

Cât iau în seamă românii avertizările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS ) privind telefoanele mobile. Colega noastră, Liliana Simionescu a încercat să afle părerea câtorva bucureşteni despre riscul la care se supun utilizatorii de celular.

Avertizările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au venit ca o provocare în special pentru mine, care vorbesc zilnic la telefon cu familia şi prietenii mei... Dacă în fiecare lună consum vorbind la telefon cel puţin 1000 de minute din abonament de acum am început să ma gândesc de două ori înainte să dau un telefon.

Cred că toţi îşi amintesc vechile telefoane publice albastre, cu disc, din gară sau de pe stradă în care erai nevoit să bagi monede ca să poţi suna.

Acele telefoane s-au schimbat în timp în culoarea portocaliu, au taste şi se folosesc cu o cartelă de plastic. Le întâlnim zilnic pe stradă. Cabinele telefonice sunt vandalizate, fără geamuri, nefuncţionale, unele fără receptor.

Astăzi indiferent de statut social, de funcţie sau de vârstă toată lumea are un mobil. Se vorbeşte pe stradă, la stop, pe trecerea de pietoni, în maşină la volan, prin hands free, prin sms-uri... cu toate astea dacă îi întrebi bucureştenii ei susţin că nu vorbesc mult la telefon. Doar două trei ore, îmi spune o tânără care aştepta în staţia de RATB.


În timp poate să provoace cancer dacă îl folosim foarte des. Eu îl folosesc prea puţin două trei ore” spune tânăra. Unii conştientizează că ar exista un risc din cauza radiaţiilor telefoanelor deşi au chiar şi trei celulare. „ Îl folosesc puţin dar îl port la mine tot timpul şi cred că mă afectează. Oricum îl folosesc puţin, poate că nu o să mai port atâtea telefoane la mine, că am trei”.

În tramvai văd o studentă şi un student care imediat după ce au urcat din staţie îşi scot telefoanele şi încep să tasteze. Cei doi spun că indiferent de avertizări nu vor renunţa  la telefoane.

Nu poţi să stai fără el, dacă îl uit acasă mă întorc după el. Dacă ar fi ceva concret cred că l-aş folosi mai puţin sau cu căşti să nu fie aproape de creier. În RATB vorbesc cu colegii cum să ajungem la facultate în acelaşi timp, de asta îl folosesc cel mai mult” spune studentul din tramvai.

Dacă tinerii spun că sunt dependenţi de telefonul mobil, nici adulţii nu stau prea departe. O mamă îmi spune că deşi ştie care sunt riscurile la care se expune copilul de 8 ani care are un telefon mobil, îl consideră necesar...

E un rău necesar... e vorba de siguranţă, de control, nu avem timp să stăm după cei mici şi atunci un bip, un telefon e o formă de comunicare rapidă. Poate că aş limita numărul de convorbiri sau am putea vorbi prin mesaje” spune femeia.

Avertizări în privinţa folosirii telefonului mobil au existat mereu. Telefonul a devenit portabil la 20 februarie 1942, când americanul Donald M. Mitchell a cerut eliberarea unui brevet pentru telefonul său mobil, „Radio portabil pentru transmisie şi recepţie”. Dispozitivul transmitea folosind unde scurte, avea o rază de acţiune limitată şi cântărea nu mai puţin de 2,5 kg.

Au mai trecut 35 de ani până când telefoanele mobile au început să fie folosite pe scară largă, de oamenii obişnuiţi. Inventatorul primului telefon mobil este considerat dr. Martin Cooper, fostul manager de sistem din cadrul companiei Motorola. Primul apel de pe un telefon mobil a fost făcut de Cooper la 3 aprilie 1973.

Liliana Simionescu şi părerea românilor despre avertismentul OMS