Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Români din Bruxelles: Achim Irimescu, negociatorul agriculturii române la Bruxelles

picture-003.jpg

Achim Irimescu. Foto: Arhiva personală

Achim Irimescu, ministru consilier la Reprezentanţa României pe lângă UE, este omul agriculturii româneşti la Bruxelles. Prezent în aceste structuri încă din 1998, Achim Irimescu a negociat deopotrivă problemele agricole ale României înainte şi după ce aceasta a devenit stat membru al UE.

Pasionat de agricultură, el a fost vârful de lance a diferiţilor miniştri ai agriculturii care au purtat de-a lungul anilor negocieri dure cu UE. El este astăzi şeful secţiei agricultură a Reprezentanţei României la Bruxelles şi purtător de cuvânt român în Comitetul Special European pentru Agricultură.

La RFI, Achim explică în ce constă activitatea sa care, plasată majoritar în umbră, a dus la deblocarea fondurilor SAPARD, la negocierea actualului statut agricol al României în UE şi la repunerea agriculturii româneşti pe alocuri într-un context mai favorabil.

În 1998, Achim Irimescu, tânăr inginer absolvent al Facultăţii de Politehnică din Bucureşti şi transformat apoi în specialist în agricultură, integra echipa Misiunii României pe lângă UE. Aceasta, devenită în 2007 Reprezentanţa României pe lângă UE, nu s-a mai despărţit niciodată de el.

Dar deja în 1995, Achim Irimescu se afla la Bruxelles în calitate de stagiar:

«Am venit ca român stagiar la DG Agricultură şi am făcut un stagiu de trei luni la unitatea de audit FEGA, cum se chema atunci, FEOGA mai exact. Impactul a fost important pentru că de atunci a început dragostea cu Politica Agricolă Comună.»

În anii în care România îşi negocia intrarea în clubul european, agricultura părea să-i pună cele mai mari probleme. Dosarul este greu, voluminos, plin de capcane şi de sensibilităţi, el a constituit de fapt o problemă majoră şi în negocierile europene cu Polonia şi alte state din est.

România a discutat atunci prin negociatori şefi, dar aceştia se bazau pe expertiza lui Achim Irimescu care îşi aminteşte acum de acei ani:

«Atmosfera în negocieri era destul de tensionată pentru că, politic, era o presiune foarte mare ca să fie încheiate negocierile, pe de-o parte. Iar pe de altă parte, datele din ţară erau foarte proaste. Noi am suferit şi suferim în continuare de lipsa raportărilor. Noi şi acum figurăm cu cele mai proaste producţii din Europa, ceea ce nu este deloc adevărat. Din această cauză, noi am înregistrat o producţie medie la hectar în negocieri după datele statistice de 2,67, care a condus la obţinerea unor subvenţii foarte reduse. Crescând aşa, de abia o să ajungem la 200 de euro la hectar în 2016.»

Negocierile erau grele per total, dar câteva momente au înseninat această perioadă:

«Eu când am negociat obţinerea protecţiei la marca «palincă», m-a sunat domnul ministru Vasile Puşcaş să-mi zică: "Achime, las-o naiba de palincă că noi trebuie să închidem negocierile!" Dar eu aveam Comisia Europeană de partea mea; dăduseră Ungariei protecţia pentru dactilografia maghiară şi mi-au zis: "Achime, aveţi şi voi dreptul…"»

Între 2004 şi 2007, România nu mai negocia cu UE, dar avea obligaţia să-şi modernizeze agricultura şi sectorul veterinar. Achim Irimescu reuşeşte atunci să salveze de la închidere peste 1000 de unităţi considerate non-conforme. Iar după ce România devine stat membru UE în 2007, problemele par să se înteţească. Fondurile pentru fermieri, numite fonduri SAPARD, sunt blocate. În 2009, Achim Irimescu îl ajută pe ministrul Agriculturii, Dacian Cioloş, să deblocheze acest dosar împreună cu cabinetul fostului Comisar European al Agriculturii, Mariann Fischer Boël.

«Noi am lucrat foarte bine cu ea. Am avut şi o relaţie foarte bună cu cabinetul ei, ca să nu spun deosebită! A avut şi un cabinet de o înaltă calitate. Am obţinut şi să creştem top up-ul. Cu top-up noi puteam să ajungem cu plăţile directe la 90% din 2010 când altfel, plăţile ar fi fost de 40% din banii europeni. Deci noi puteam să adăugam 50%. La fel, noi putem merge până la 100% în 2011 prin creşterea top up-ului de la 50, cât ne vine de la UE, la acest 100%.»

Acest «top up», în jargon comunitar, reprezintă suma pe care statul o poate adăuga peste banii proveniţi de la Bruxelles, dar numai cu acordul Bruxelles-ului.

România este, în ciuda problemelor sale, un partener viabil de discuţie în domeniul agricol şi, nu întâmplător, ţara a furnizat un Comisar European al Agriculturii, pe Dacian Cioloş. Împreună cu Achim Irimescu, Dacian Cioloş se afla în noiembrie 2008, în calitate de ministru însă, la maratonul ministerial de la Bruxelles care a decis dispariţia cotelor de lapte începând cu 2015. O noapte furtunoasă pe care ziariştii şi-o amintesc de pe culoarele ministerialei, dar pe care Achim Irimescu şi-o aminteşte din tumultul discuţiilor:

«Deci se făcea o discuţie cu fiecare stat important în parte şi care avea contra argumente care nu permiteau obţinerea compromisului. Şi atunci preşedinţia (franceză a UE - n.red.) a organizat împreună cu Comisia Europeană şi cu ministrul din statul membru respectiv trilaterale. Noi încercam să obţinem cât mai mult posibil. A fost o noapte lungă-lungă şi la un moment dat s-a ajuns în faza în care pentru confidenţialitate totală nu erau decât miniştrii şi comisarul european în sală. Ei făceau acordul, iar domnul Cioloş îmi trimitea sms-uri : "e ok, ne dau atât…"»

Retrospectiv, măsura dispariţiei cotelor de lapte în 2015 nu a fost o idee bună pentru România, ne spune Achim, întrucât în acel moment, cum cotele nu mai există, România va deveni o piaţă de desfacere pentru laptele provenind din ţări mari producătoare ca Germania, de pildă, şi asta în detrimentul producătorilor locali.

În fine, Achim Irimescu este mândru de a fi făcut dreptate în dosarul montat de Oficiul European de luptă Antifraudă OLAF contra filierei de procesare a cărnii în România. Iar din 2012, România va putea din nou exporta carne de porc în UE după ce, din cauza pestei porcine, exporturile fuseseră oprite. Negocierile au fost duse la bun sfârşit la Bruxelles de Achim.

UE se află acum în plină dezbatere a reformei Politicii Agricole Comune, în schema căreia Dacian Cioloş a introdus o idee importantă de încurajare a tinerilor fermieri. Ideea îi aparţine însă lui Achim Irimescu, care a vândut-o într-un final Comisiei Europene:

«Eu am prezentat-o cabinetului Cioloş care n-a vrut s-o ia în serios. Ulterior am reuşit s-o promovez cu ajutorul Consiliului Tinerilor Agricultori Europeni , CEJA, care a convins cabinetul că este o măsură foarte utilă. Situaţia în care în ţări ca România peste 60% din fermieri au peste 55 de ani este o situaţie gravă, mâine s-ar putea să rămânem fără fermieri. S-a ajuns astfel să se promoveze ideea acordării unor plăţi directe suplimentare pentru tineri.»

Iar la cinci ani după aderare, cum se prezinta România?

«Regretul este că ne-am mobilizat destul de greu la început, atât pe plăţi directe, fiindcă am pierdut în primii ani sume importante şi mai ales în ceea ce priveste dezvoltarea rurală. Ne-am mişcat mai greu la început şi am obţinut acreditarea agenţiei de plăţi, care teoretic trebuia să-şi înceapă activitatea la 1 ianurie 2007, am obţinut-o abia la sfârşitul lunii februarie 2008. Am pierdut practic un an şi două luni, asta se vede şi acum.»

Dar acest pasionat de agricultură are oare şi alte pasiuni?

«La origine mie mi-a plăcut foarte mult ingineria, asta este cert. Pentru mine, ingineria rămâne un domeniu de excepţie…»

Citeşte şi:

 
Românii din Bruxelles V: Achim Irimescu