Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Români din Bruxelles: Paul Ivan, cercetător în afaceri instituţionale UE

paul-ivan-rs.jpg

Paul Ivan. Foto: Arhiva personală

Paul Ivan, tânăr cercetător în afaceri instituţionale UE, se află în Bruxelles de câteva luni doar. El este unul dintre tinerii români, puţini la număr, care se specializează treptat în afaceri europene şi este de altfel printre puţinii români din Bruxelles care se ocupă cu analiza fenomenelor UE. Paul Ivan evoluează într-un mediu cosmopolit oferit de capitala Europei, dar şi de poziţia sa în cadrul Centrului European pentru Studii Politice (CEPS). Iată unul dintre puţinii tineri europeni care nu visează pentru moment la o carieră în instituţiile comunitare.

Absolvent al facultăţii de relaţii internaţionale şi studii europene Babes-Bolyai din Cluj şi al London School of Economics, Paul Ivan a poposit la Bruxelles în calitate de cercetător în primăvara acestui an. Înainte de a integra echipa de cercetători a CEPS, el a acumulat însă diferite stagii de relaţii externe efectuate în Ministerul Român al Afacerilor Externe şi în cel European, condus de celebra Catherine Ashton.

În România, Paul Ivan a fost unul dintre primii aflaţi în segmentul de piaţă al expertizei în afacerile UE, anume la Centrul Român de Politici Europene: «Am fost acolo de la început, chiar primul angajat al CRP. După doi ani am hotarât să vin în Bruxelles, am venit pentru o perioadă de saşe luni, am făcut un stagiu

Iar în serviciul european de Acţiune Externă, Paul a avut ocazia de a asista la negocierile UE cu exteriorul, o experienţă variată şi interesantă: «Am lucrat pe regiunea pe care lucrasem eu anterior în România, zona Caucazului, Republica Moldova, Ucraina… A fost foarte interesantă perioada petrecută acolo pentru că am lucrat pe negocieri.

UE poartă negocieri cu toate aceste state pentru noi acorduri de asociere şi practic în fiecare săptămână aveam noi runde de negocieri pe care le pregăteam, la care participam. E foarte interesant de văzut diferenţele dintre ele, dintre state, când negociezi mai mult sau mai puţin acelaşi lucruri cu state diferite vezi strategiile fiecăruia şi modul lor de a negocia. Pentru anumite ţări aveam şi avantaje de limbă, cum ar fi pentru Republica Moldova. A fost o perioadă foarte, foarte, chiar foarte interesantă.»

Acum, din perspectiva cercetătorului în relaţiile externe şi instituţionale ale UE, Paul Ivan ne poate explica de ce acest Minister de Externe European nu funcţionează cum s-a crezut. Deşi lansat în 2010, el este în continuare în plină organizare întrucât a înglobat serviciile Comisiei Europene, cele ale Consiliului de Miniştri şi cele ale diplomaţiilor naţionale. Există o problemă de organizare şi una de metodă, care ţine de mai vechile obiceiuri ale UE, după cum ne descrie situaţia Paul Ivan, aşa cum a văzut-o el din interior:

«Durează procesul şi este unul oarecum dificil şi din cauza unor chestiuni absolut practice, să zicem. Oamenii lucrează încă din clădiri diferite. Sunt unităţi în care o parte a oamenilor sunt într-o clădire, alţii sunt în altă clădire. Vorbeam chiar cu unii dintre ei  şi-mi ziceau că uneori trebuie să se gândească mult ca să-şi amintească unde mai e noul coleg, cum ajunge la el, cum poate vorbi cu el.

În acelaşi timp, sunt diferenţe de cultură organizaţională. Comisia Europeană lucrează într-o anumită manieră şi, din cauza numărului mare de angajaţi de la Comisie în acest serviciu, această cultură tinde să domine.

În Consiliu există mai multă flexibilitate. Sunt probleme legate de integrarea oficialilor din Consiliu întrucât e clar că atunci când unifici mai multe structuri, nu poţi avea tot atât de mulţi şefi per total. Iar cazurile în care UE nu a reuşit într-adevăr să vorbească pe o singură voce nu s-au datorat doar serviciului. Până la urmă, în politica externă principiul care a rămas valabil e cel al unanimităţii, prin care toate statele membre trebuie să fie de acord

Dar înainte de a ajunge la Bruxelles în calitate de stagiar în Serviciul european de acţiune externă sau în calitate de cercetator la CEPS, Paul Ivan se specializa în relaţii internaţionale la Londra. O experienţă de neuitat la London School of Economics:

Atmosfera este foarte interesantă, te angajează intelectual. În fiecare zi vorbeşti, discuţi despre anumite lucruri, citeşti, studiezi, te ţine în priză. Întâlneşti foarte mulţi oameni inteligenţi, oameni educaţi şi cu diferite perspective culturale, ceea ce-ţi deschide mintea, îţi deschide nişte orizonturi. Şi stai în Londra care, se ştie, este un oraş global, în care se întâmplă tot timpul lucruri. A fost unul dintre cei mai buni ani pe care i-am petrecut

Între Londra şi Bruxelles nu poate fi făcută o comparaţie la prima vedere, şi totuşi…

«Londra este un oraş global, Bruxelles este mai degrabă un oraş european. Dar în domeniul afacerilor europene, e clar că trebuie să fii la Bruxelles şi nu la Londra. Bineînţeles, poţi lucra în domeniul afacerilor europene şi de la Londra, dar este o altă viziune.

În acelaşi timp, se observă şi diferenţa ideologică între Londra şi Bruxelles, în Marea Britanie fiind foarte mulţi eurosceptici, precum actualul premier britanic. Deci se observă aceasta. Nu există euroentuziasmul pe care-l întâlneşti mai mult pe continent.»

Iar, odată ajuns la Bruxelles, cu toate că avea cunoştiinţe vaste despre UE, Paul Ivan nu era totuşi ferit de unele surprize:

«Chiar dacă ştii că sunt numeroase grupuri de interese, numeroase lobby-uri sau reprezentante ale diverselor grupuri de interese, eşti mereu surprins să afli de unii şi de alţii că există pentru chestiuni care sunt atât de nişă că nu te-ai fi gândit. Foarte, foarte specifice. Vedeam la un moment ceva care se numea «The Nickel Institute», grup de presiune pentru cei care lucrează în industria nichelului.

Ai o idee în general şi ştii despre organizaţiile mari sau cele care le cuprind pe cele mici, dar când auzi de unii şi de alţii îţi dai seama de fapt cât de complex e tot sistemul acesta care acţionează pe lângă instituţii, care vor să influenţeze.»

Bruxelles este un oraş cosmopolit în care toate întâlnirile sunt interesante, iar  Paul continuă să se vadă în afara cercului profesional cu diferiţi prieteni români şi nu numai. În fine, pentru un tânăr român care spune că nu a plecat de acasă pentru a nu se mai întoarce niciodată, aşa cum este cazul multora, ţara sa de origine rămâne un punct de reper:

«Am făcut acum o lună un eveniment cu Institutul European din România despre gândirea strategică în UE, despre strategii macro regionale şi despre Europa 2020. Există o colaborare cu aproape toate statele membre…»

O carieră în instituţiile europene?

«E o întrebare interesantă… Nu ştiu, deocamdată chiar sunt mulţumit cu flexibilitatea pe care mi-o dă munca într-un think tank

Citeşte şi:

Români din Bruxelles IV: Paul Ivan