Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Când fotbalul şterge frontiera dintre sport şi bunul simţ

psg.jpg

PSG cumpără de fapt “o marcă”, un cap de afiş, un star planetar, o figură a mondenităţilor internaţionale. Foto: Reuters

Potrivit presei franceze, fotbalistul David Beckham va juca în viitor pentru clubul Paris Saint Germain şi se pare că va fi plătit cu o cifră astronomică: 800.000 de euro pe lună. Din alte surse se afirmă că PSG i-ar fi propus vedetei de la Manchester United 15 milioane pentru o durată de un an şi jumătate. În plus: două apartamente, unul la Paris şi altul la Saint Germain, lângă terenurile de antrenament, două maşini, facilităţi comerciale pentru soţia sa şi locuri într-o foarte scumpă şcoală privată pentru copiii săi.

Matei Vişniec:

Nimeni nu neagă că marile talente merită să fie bine plătite. În spatele acestui transfer se ascunde însă un sistem de achiziţionare a vedetelor care are ceva obscen. Clubul parizian nici nu-şi pune de fapt întrebarea dacă la cei 36 de ani ai săi David Beckham mai este în formă sau dacă mai are capacitatea de a fi competitiv. Ceea ce cumpără PSG este de fapt “o marcă”, un “mit”, un cap de afiş, un star planetar, o figură a mondenităţilor internaţionale, o încarnare a reuşitei, un campion pur sânge, un personaj susceptibil să provoace enorme frisoane mediatice în jurul clubului său...

Fotbalul este un spectacol mondial care şterge toate graniţele etnice, politice, religioase, toată lumea ştie acest lucru. El şterge însă şi frontiera dintre sport şi bunul simţ, dintre competiţie şi exces, dintre euforie şi delir. Oare câte minute va fi lăsat să joace David Beckham în următoarele meciuri disputate de clubul parizian?, se întreabă un comentator al Agenţiei France Presse. Întrebare cu tâlc, pentru că atunci când ai o asemenea “perlă” în dispozitiv trebuie să fii atent cu ea, să nu se accidenteze, să nu-şi asume prea multe riscuri inutile... Prezenţa sa pe teren va fi deci dozată, bine gândită, în funcţie de strategii sportive - dar şi comerciale...

Aş putea rezuma spunând că în aceste condiţii nici nu mai putem vorbi de fotbal, ci de un fel de industrie de divertisment... Nimeni nu mai joacă de fapt fotbal pentru că fotbalul se joacă de fapt cu banii şi cu emoţiile milioanelor de suporteri. Cel mai nefast aspect al acestui exces de vedetizare ţine şi de modelul oferit tineretului, mai ales celui din cartierele defavorizate ale planetei. Pe milioane de adolescenţi, exacerbarea “succesului” încarnat de Beckham îi face de fapt să-şi spună: “eu în viaţă vreau să fiu ori Beckham ori nimic”. Periculoasă reflecţie, pentru că între “nimic” şi un “model absolut” se află toate acele trepte detestate uneori de tineri, şi anume şcoala, experienţa iniţiatică, gustul pentru muncă şi integrarea socială.

Matei Vişniec: Când fotbalul şterge frontiera dintre sport şi bunul simţ