Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Legea ariilor protejate: Până la urmă cum o aplicăm?

piatra_cariului.jpg

Legea ariilor protejate: Până la urmă cum aplicăm această lege?

Povestea de astăzi începe cu un apel la 112 și se încheie cu patru amenzi în valoare totală de 12.000 de lei. În august 2013 trei tineri aflați în masivul Piatra Craiului  sunau la 112 pentru a raporta un accident – o colegă căzuse în gol aproximativ trei metri,  suferise leziuni și nu se putea mișca. Aveau nevoie de ajutor.

La finalul operațiunii, toți cei patru au fost amendați pentru că părăsiseră traseul marcat.  Unul dintre ei a decis să achite amenda imediat pentru că suma se înjumătățea. “Dar ce-ați făcut de ați primit o astfel de amendă? l-a întrebat nedumerită doamna de la ghișeu.

“Am mers pe munte” a explicat tânărul după achitarea celor 1500 de lei.

O tânără a atacat procesul verbal în instanță și după aproape un an instanța i-a dat câștig de cauză. Procesul verbal a fost anulat.

Cătălin Loghin este unul dintre tinerii implicați în acest caz. El povestește la RFI cum s-a produs accidentul, vorbește despre lecțiile usturătoare învățate după această întâmplare. În continuare așteaptă răspunsul la câteva întrebări: de ce e aplicată această lege arbitrar, cine a stabilit cuantumul amenzii la 3000 de lei,  sumă pe care o consideră total deplasată raportat la contravenție și la nivelul salariilor din România.

“Nu e matur să fie aplicată legea selectiv, nu mi se pare corect. Până la urmă cum aplicăm aceasta lege? O aplicăm celor care au nevoie de noi?” se întreabă el retoric. Și pentru că de câțiva ani Cătălin trăiește în SUA ne-a vorbit și despre cum se aplică acolo regulamentul, despre ce ți se oferă în schimbul unui bilet de intrare în parc.

Deși a fost sancționat că a parcurs “trasee nemarcate”, Cătălin spune că amenințarea de a fi sancționat din nou nu-l sperie.

“Piatra Craiului  e muntele de suflet. E o cetate ce are mereu ceva de descoperit. Mereu sunt văi noi, trasee noi, locuri noi si chiar mi se pare ca nu există documentație suficientă care să-ți arate pe unde au mai fost oamenii.

Prima ieșire la munte s-a produs în 1986, după Cernobâl, atunci când părinții săi au decis să mearga la munte și nu la mare.

Loteria vizelor i-a adus biletul spre SUA în 1998. Își amintește bine acel moment pentru că a însemnat ruperea de locuri și oameni dragi. “Nu mi-era foarte clar ce o să descopăr de cealaltă parte a Oceanului. În schimb mi-era foarte clar că nu vor mai fi Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraș. Și nu vor mai fi nici oamenii aceia de munte, de la cluburi, de care ma legasem.”

Revine în fiecare vară în România și spune că acum  muntele e pentru el “ca o conservă pe care o deschizi și trebuie să o termini repede pentru că ți se ia din față”.

Povestea de astăzi începe din Piatra Craiului, trece prin munți din SUA și se încheie pe poteci din Peru și Ecuador.

Cătălin Loghin, în dialog cu Andreea Orosz