Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Româna, o limbă vorbită în multe spitale suedeze

doctori_in_suedia.jpg

Andreia și Cătălin Turchină sunt doi dintre numeroșii doctori care fac limba româna destul de populară în spitalele suedeze.
Andreia și Cătălin Turchină sunt doi dintre numeroșii doctori care fac limba româna destul de populară în spitalele suedeze.
Image source: 
RFI/Constantin Dragan

Sunt amândoi din Titu. Au făcut facultatea de medicină, iar după patru ani de rezidențiat la București, au ajuns la concluzia că viitorul arată mai bine în străinătate. Au ales Suedia în 2010, după ce fuseseră în vizită la niște colegi români care locuiau în țară scandinavă. Cătălin și Andreia Turchină sunt azi doi din numeroșii doctori care fac limba româna destul de populară în spitalele suedeze.  Un interviu realizat de corespondentul RFI în Suedia, Constantin Drăgan.

 

- Povestea suedeză a început undeva în timpul facultății.

- După aceea am primit un post la Värnamo, și eu și soțul meu, eu lucrând că psihiatru, el ca chirurg.

- În Värnamo am stat cinci ani jumătate. Era o comunitate mare de români acolo. Aveam aproape toate specialitățile din spitalul respectiv acoperite. Ca o glumă, nu exista nicio gardă fără un român. Dar, din păcate, centralizarea din județul respectiv a făcut să facem următorul pas tot în povestea suedeză și să ne mutăm într-un oraș mai mare, cu mai multe posibilități și în felul asta să ne putem urma cariera.

- Nu, nu e un sistem perfect. Nu există un sistem perfect. Am lucrat doi ani la psihiatrie, am fost singură în rolul meu pe o secție destul de mare și am hotărât să mă mut pentru că la un moment dat a fost prea mult.  Acum lucrez în medicina muncii în același oraș.

Rep. -  Sunt pacienții suedezi diferiți de cei români?

- Erau pacienți care aveau patologie complexă. Și aici sunt la fel, nu cred că e mare diferență.

Rep. -  Haideți să comparăm puțin sistemele medicale, cel suedez și cel românesc...

-  În România, din păcate, partea de prevenire, cel puțin acum 10 ani, era destul de slabă, de inexistentă. La fel și partea de screening. În Suedia deja există un program de screening, cel puțin pe partea mea de chirurgie colorectala, în ceea ce privește cancerul colorectal. 

Rep. - Cum este, din punctul de vedere al doctorului, o zi de lucru aici și o zi de lucru în România?

- Ziua de lucru în România a fost poate unul din motivele pentru care am ales să plec. Munceam de la 7 dimineața, la 6 seara fără pauze. Gărzi la trei zile, uneori sâmbătă și duminică, au avut un impact negativ asupra vieții sociale și vieții de familie. Ele pur și simplu nu existau.

Rep. - Dotările cum sunt?

- În România am văzut că sistemul medical privat a luat o oarecare anvergură, dar nu cred că poate suplini cu totul sistemul de stat care are datoria să ajute toate categoriile sociale, nu numai pe cei favorizați financiar.  În Suedia avem acces la tot ce poate medicina modernă să ofere. Și atunci este și mai mare satisfacția, când nu ai granițe, nu ai constrângeri în alegerea unui tratament. Banii contează și se vede în calitatea actului medical.

Rep. -  Însă atunci când ai nevoie să mergi la specialist, aștepți și trei luni.

 - Da, este o problemă cu care se confruntă nu numai sistemul suedez. Și sistemul german și cel britanic au aceeași problemă. Accesul la specialiști este într-adevăr greoi. Pacientul trebuie să aștepte o perioada mai lungă de timp, însă doar pentru diagnostice benigne.  

Pe partea malignă, există un lanț în care, de la suspiciunea care pleacă de la medicul de familie, până când ajunge la tratament să nu treacă mai mult de 40 de zile. Este un lucru pozitiv.

Rep. - Cum sunt văzuți doctorii români într-un spital din Suedia. Se face diferența între ei, suedezi,  francezi sau nemți?

- Suntem, și noi și celelalte naționalități care lucrează alături de mine, văzuți ca oameni și avem șanse egale. Nu am simțit pe pielea mea nicio diferență.

Rep. - Câtă libertate are un medic în Suedia? Poate să facă exact ceea ce ar dori să facă, sau trebuie să urmeze niște rutine din care nu poate să iasă?

- În mare parte, liniile sunt standardizate. Cel puțin în tratamentul cancerului. Există un board unde se discuta toate cazurile de cancer și tratamentul este standardizat. Așa că și cel care are diagnostic de cancer la Borås, și cel care are același diagnostic la Malmö sau Stockholm primesc același tratament. Ceea ce este bine. În acest fel există o bază mai mare de pacienți care se pot urmări și pot vedea efectele tratamentului asupra lor.

Rep. - De când ați plecat, s-au schimbat multe în sistemul de sănătate din România. Ca de pildă salariile medicilor care au devenit mult mai bune decât erau. V-ați mai întoarce vreodată în România să lucrați?

- E o întrebare grea și nu cred că am răspunsul acum. Niciodată nu spun niciodată. Dar copiii s-au născut aici, s-au dezvoltat în acest sistem care diferă oarecum de sistemul din România și nu știu dacă o mutare pentru ei ar fi benefică.

Rep. - Era ceva mai bun în România decât este în Suedia?

- Da. Pot să spun că aroma și mâncarea din preajma Sărbătorilor de Paște și Crăciun. Au alt gust față de ce e aici. Probabil a rămas genetic imprimat în noi gustul de acasă, pe care nu putem să îl schimbăm. Da. Mi-e dor de cozonacii din România, mi-e dor de pasca din România, mi-e dor de Sărbătorile de acasă.