Românii se opun în majoritate legilor Big Brother. Știu de ce se opun?

Eduard Hellvig, propus pentru director al SRI, explica ieri la audierile din Senat că legile Big Brother ar putea fi adoptate în următoarele 3 până la 6 luni, dar că e necesară medierea președintelui Klaus Iohannis și stabilirea unui echilibru legat de drepturi și libertăți.

Și totuși, în societate, legea nu a fost dezbătută pe fond.  Chiar dacă majoritatea respondenților se opune în principiu legilor, românii nu prea știu de ce opun celor trei legi, nu le cunosc prevederile.

E posibil și ca unele răspunsuri în privința legii să fie influențate de percepția asupra serviciilor secrete sau chiar de fobia născută de acțiunile Securității comuniste. Sociologul Dani Sandu decriptează aceste date ale sondajului pentru RFI.

Peste jumătate dintre cei chestionați de Inscop - 54,7% -  spun că nu ar renunța la o parte din libertăți de dragul siguranței personale. Dar ce înseamnă exact această “siguranță personală“?

Întrebarea, de vreme ce se referă la siguranță personală, poate fi receptată de către mulți dintre respondenți ca fiind legată de siguranța de stradă, de a nu fi jefuit, atacat, asaltat. Or, românii, în general, nu au o teamă  foarte mare de astfel de lucruri, astfel că nu consideră necesar să cedeze din libertățile lor personale pentru a se păzi de ceea ce ei nu consideră că li se va întâmpla.

Dar dacă ne referim la un alt gen de siguranță, cea care ar elimina riscul de atentate, conflicte ș.a.m.d.?

Există date mai vechi, nu în acest sondaj, ci în World Value Survey, făcut în România în 2012, care arată că românii sunt neobișnuit de temători de un atac terorist. Aproximativ 55% dintre români consideră că e posibil să apară un atac terorist în România. Cifrele sunt foarte mari, mult peste Germania și Polonia. Sunt de fapt comparabile cu cifrele din Rusia sau Turcia, unde astfel de atacuri chiar au avut loc. 

Care sunt motivele pentru procentul atât de mare?

În mai toate întrebările despre amenințări externe, românii tind să aibă un grad de temere puțin mai mare decât media. E un grad destul de mare și în ce privește posibilitatea de război civil și pentru posibilitatea unei lovituri de stat.

Revenind la legile Big Brother, mulți români spun probabil că nu sunt dispuși să renunțe la niuciun fel de drept sau libertate pentru că ar putea asocia legea cu serviciile secrete ori poate chiar cu Securitatea din era comunistă. Nu este însă o respingere a priori? Oare chiar cunosc românii prevederile noii legi?

Nu. Aproape sigur nu le cunosc. De altfel, chiar sondajul Inscop arată că puțin peste 20%  dintre români afirmă că știu conținutul legilor, deci probabil cifra e chiar mai mică și că știu verdictul Curții Constituționale. Practic, în România, legea Big Brother nu a fost discutată aproape niciodată pe fond. Ea a fost discutată mai degrabă politic: ce actori politici ar putea dori astfel de legi pentru a obține ce fel de avantaje politice. În acest fel, polarizarea pentru sau împotriva legilor Big Brother s-a făcut destul de tranșant pe niște linii partinice, în funcție de părerea despre guvernare, părerea despre activitatea SRI.

Mai e un aspect interesant în sondajul Inscop. O treime dintre români consideră că telefonul le este ascultat. Cât este de corectă percepția asta? Chiar au serviciile secrete capacitatea și interesul să intercepteze convorbirile unui număr atât de mare de cetățeni?

Este aproape imposibil de crezut așa ceva. Chiar și în perioada Securității, majoritatea delațiunilor nu erau făcute neapărat prin supravegherea telefonului, ci prin folosirea de delatori în grupuri mari, diverse. E un fel de continuare a temerii din vremea comunismului când într-adevăr exista o apăsare  că discuțiile, opiniile tale politice erau supravegheate, nu neapărat prin telefon. Iar această opinie a rezistat în timp, în ciuda modernizării și schimbării apărute în serviciile secrete.

Din același sondaj reiese că 40% dintre cei chestionați nu au auzit așadar de principalele puncte controversate. În opinia dvs, care prevederi ar încălca drepturile civile?

Cel mai probabil, ar fi vorba de supravegherea cartelelor pre-pay, dar și aceasta e o discuție mai degrabă contextuală. Peste tot în lume, există un echilibru între securitate și libertate, între drepturi civile și securitatea statului. Iar acest echilibru e dezvoltat în timp, în funcție de input-urile pe care le primește politicul care decide asupra legilor de la cetățeni. La noi se discută mult prea rar astfel de probleme pentru a ajunge la acest gen de echilibru. În România încercăm să adoptăm niște legi fără a vorbi despre motivele pentru care am putea avea nevoie de ele și pur și simplu discutând despre ce interese ar putea să aibă o instituție sau un politician sau un grup de politicieni în a trece aceste legi și a se folosi de ele în disputa lor politică.