Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Înalt oficial comunist acuzat în dosarul Gheorghe Ursu. Directorul IICCMER: “Să acordăm atenția cuvenită celor care au dat ordinul politic”

preda_iiccmer.jpg

Radu Preda, directorul IICCMER

Fostul ministru de Interne comunist, George Homoştean, este acuzat de procurori de complicitate la infracţiuni contra umanităţii în dosarul lui Gheorghe Ursu, la 31 de ani de la moartea disidentului. Parchetul General i-a cerut ieri preşedintelui Iohannis aviz pentru urmărirea penală a lui Homoştean, astăzi în vârstă de 93 de ani. El riscă o pedeapsă de 25 de ani de închisoare.

Justiția poate fi îndeplinită indiferent de numărul anilor scurși de la săvârșirea faptelor, spune la RFI directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc, Radu Preda (AUDIO)

Iată principalele declarații:

“Ne-am ocupat de uneltele regimului, cei care în mod fizic au pus ștreangul la gâtul victimelor, dar uităm sau nu dăm atenția cuvenită celor care au dat ordinal politic pentru ceea ce s-a întâmplat.

În cazul Homoștean (93 de ani), ca și în cazul Vișinescu sau Ficior, încercăm să umanizăm excesiv spunând că oamenii au o vârstă, sunt pensionari, bolnavi etc or uităm că în cazul crimelor abominabile săvârșite de nemți în al Treilea Reich justiția internațională nu este atât de împăciuitoare, ba dimpotrivă, îi saltă din Brazilia sau Argentina pe ultimii paznici de la Auschwitz, ceea ce mi se pare o atitudine foarte corectă, din care avem ce învăța.

E limpede că voința sistemului de după 1989 nu a fost aceea de a se autodemasca. Noi nici măcar până la ora aceasta, ca institut guvernamental, nu avem acces neîngrădit la arhivele militare și ale justiției de atunci. E un lucru grav, care trebuie să ne pună pe gânduri. E limpede că există rezistențe inerente în orice tranziție de la dictatură la democrație, dar la peste 25 de ani de la căderea comunismului ar fi bine măcar să începem să ne apucăm de cei care mai sunt încă în viață și pot fi trași la răspundere

Cazul Ursu este de o absurditate totală! Îi erau aduse drept acuzații opinii formulate în jurnalele sale, care nu corespundeau cu viziunea guvernului. Era o disidență interioară! Omul n-a organizat greve, nici atentate, n-a sabotat economia țării. Acest caz, ca și cel al Doinei Cornea, arată că cel mai mult avea teamă regimul comunist de cei care gândesc altminteri.

Personal, pot să spun cu riscul de a se analiza, că i–aș vedea urmăriți penal pe toți membrii CC ai PCR”.

Gheorghe Ursu a murit în arestul Miliţiei Capitalei, în 1985, fiind bătut sistematic de anchetatori şi de colegii de arest, la ordinul unor ofiţeri de Securitate. Imediat după Revoluţie, familia lui Gheorghe Ursu s-a adresat noilor autorităţi, cerînd tragerea la răspundere a celor vinovaţi de moartea disidentului.

Procurorii au respins sistematic, în ultimii ani, plângerile penale ale fiului lui Ursu, motivând fie că infracţiunea nu există, fie că fapta - omor calificat sau crime împotriva umanităţii - s-a prescris.

Fiul disidentului a prezentat declaraţiile date de colegii de celulă ai lui Gheorghe Ursu, mărturii ale paznicilor celulei în care a fost închis tatăl său, acte medicale de la Jilava ale acestuia, precum şi declaraţiile mai multor medici de la Jilava, printre care şi doctorul care l-a operat pe Gheorghe Ursu, din care rezultă "foarte clar" că leziunile care au provocat moartea lui Gheorghe Ursu au fost făcute în timpul interogatoriului luat de maiorul de securitate Marin Pârvulescu.

Radu Preda, directorul IICCMER, în dialog cu Magda Prelipceanu