Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Concurs: "Testamentul lui Abraham", de Igor Bergler

După succesul uriaș al Bibliei pierdute, cea mai vândută carte românească din ultimii douăzeci de ani, Igor Bergler revine cu un nou roman: Testamentul lui Abraham.

Concurs Carte la RFI - Editura Litera

Concurs: Adaugă un comentariu în modulul de mai jos şi ai şansa să câştigi cartea "Testamentul lui Abraham", de Igor Bergler, volum apărut la Editura Litera. Cel mai pertinent comentariu este premiat de luni până vineri, dar nu pot fi atribuite 2 premii aceluiaşi participant.

Cea mai așteptată carte a anului, Testamentul lui Abraham, e și mai surprinzătoare decât prima. Conspirațiile sunt și mai teribile, misterele și mai adânci, ritmul și mai amețitor. Piesele de puzzle care o alcătuiesc, referințele culturale ascunse în plină vedere – de cele mai multe ori în cheie parodică – și inteligența diabolică a construcției fac din lectura ei o experiență absolut unică.  

Ceea ce s-a pierdut ne-ar putea salva de ceea ce avem deja.

Un scandal cu prostituate la summitul Americilor de la Cartagena. Un atentat la viața președintelui Statelor Unite. O bibliotecă dispărută de 2 000 de ani. O organizație secretă. Și încă una. O lungă istorie de papi mincinoși. Criminali de război. Un oraș legendar. Agenți cu identități multiple. O bestie numită „El Diablo“. Și toate numele sale. Doar simpla ei apariție te face să încărunțești pe loc. Un asasin plătit care îl știe pe dinafară pe Borges. Zece manuscrise dispărute ce reapar brusc. Și codurile complicate ascunse în ele. Un uriaș și un pitic. Și un festin roman. Un basilisc și un șarpe cu pene. O femeie fatală. Un polițist care nu poate uita niciodată nimic. Un psihiatru care crede că 240 de călugări franciscani îi locuiesc creierul. Un om cu părul portocaliu. O poveste cu sclavi. Și cu președintele lor. Oameni obișnuiți prinși în întâmplări neobișnuite. Un trecut care devine pentru câteva clipe prezent, doar pentru a dispărea din nou pentru totdeauna. Cervantes și Eco și Borges. Și peste toate astea, cărțile. Toate cărțile. Un roman care vă va bântui multă vreme după ce l-ați citit.

Jean Harris, Pavel Șușară și Hannibal B. Johnson au citit primii cartea și ne-o recomandă:

Roman polițist, roman de aventuri, thriller, roman metafizic, roman istoric, desfătare erudită, parodie în cel mai înalt grad, Testamentul lui Abraham este, în opinia mea, o carte inegalabilă. Cu acest roman, mai mult chiar decât cu Biblia pierdută, Igor Bergler dovedește că e un scriitor extraordinar. Și nu numai pentru literatura română.

Jean Harris

 „Testamentul lui Abraham este dovada supremă că bibliotecile nu ard niciodată, că fascinantele narațiuni disparate, de la mitologie la Cervantes, de la romanul gotic la neoromantismul lui Stevenson, de la Borges la Eco și de la imaginarul oculto-conspirativ la fervoarea hermeneutică, pentru începători, a lui Dan Brown, se înscriu într-o Mare Narațiune care se sprijină, la rândul ei, pe întreaga memorie a umanității. Parodia și satira, aluzia subversivă și interogația gravă, țesătura epică, de o acuratețe geometrică aproape monstruoasă, imaginarul baroc, frisonul magico-metafizic devin, în mâinile lui Igor Bergler, arme paradoxale: devastatoare și fascinante în același timp. Tensiunea la cote maxime a unei epici insațiabile, din care orice evadare devine imposibilă, îi imprimă cititorului până și ritmul respirației prin fraza alertă, cinematografică.

Sumă a tuturor bibliotecilor, noua Bibliotecă a lui Igor Bergler nu se mai adresează doar memoriei, ci deconstruiește, fecundează și reconstruiește întreaga istorie. Printr-o arhitectură unică și irepetabilă.  De vreo 700 de pagini: Testamentul lui Abraham."

Pavel Șușară

 „Nu mi-am imaginat vreodată că un autor străin ar putea avea o cunoaștere atât de în profunzime a celui mai important președinte american din toate timpurile, Abraham Lincoln. Nivelul de documentare pentru această carte i-ar face cinste oricărui profesor de la o mare universitate americană. Iar felul în care această informație e integrată în poveste e de-a dreptul uimitor.“ 

Hannibal B. Johnson, istoric, autor al cărții Black Wall Street

Igor Bergler s-a născut la 21 septembrie 1970 şi şi-a petrecut anii copilăriei la Timişoara. Tot aici a absolvit Liceul C. D. Loga, pe atunci liceul elitelor timişorene. 
A crescut, după cum însuşi mărturiseşte, într-o familie uriaşă, atât din partea mamei, cât şi din cea a tatălui, lucru care l-a expus la preocupările diverse ale tuturor rudelor sale cu care a avut şi continuă să aibă relaţii foarte apropiate. A moştenit interesele tuturor. S-a născut, cum spune, practic, poliglot, pentru că în familia sa reunită se vorbeau mai multe limbi. Acum vorbeşte fluent cinci şi se mai descurcă în încă atâtea.

A intrat la Faculate în ultimul an al Comunismului, la Politehnica din Timişoara, dar revoluţia l-a eliberat de o meserie care nu îl interesa şi i-a deschis drumul pe care l-a visat dintotdeauna, cel spre cinematograf. A studiat regie de film, scenaristică şi filmologie la Bucureşti, iar apoi regie de film şi televiziune la Berlin. Tot acolo s-a specializat în tehnici de campanie electorală şi marketing politic. 

Interesat cu disperare, după cum declara, de tot ce îl înconjoară, s-a supraspecializat în marketing şi management, iar printre pasiunile sale se numără naratologia şi semiotica. A crescut într-o casă cu o bibliotecă uriaşă, iar educaţia i-o datorează mamei sale, dar şi celor trei mătuşi care l-au crescut alături de aceasta şi fără sprijinul cărora nu ar fi făcut nimic din tot ce a realizat. Acestor mătuşi le este dedicată „Biblia pierdută”.

De asemenea, Igor Bergler este posesorul unui doctorat în Managementul campaniilor electorale.

„Biblia pierdută” e prima carte din seria Charles Baker. Urmează „Ultimul seceret al lui Lincoln” şi „Cocoaşa pierdută a lui Richard al III-lea”. Tot în pregătire mai are două romane „Un ansamblu cam porcos” şi „Perplexitate”. Vrea să le ducă la bun sfârşit pentru că se grăbeşte să treacă la următorul pas, posibil în alt domeniu.
A făcut parte din echipa extraordinară care a dat României cea mai bună revistă de cinema de după revoluţie, ProCinema, unde a scris zeci de articole şi cronici de film. La scurtă vreme după plecarea sa la Berlin, revista a dispărut. Spune că e doar o coincidenţă. La Timişoara a condus ca director executiv ceea ce presa a numit „cea mai bună televiziune locală din România”, Analog Tv, şi pentru o scurtă perioadă radiourile Analog din Timişoara, Caransebeş şi Lugoj.

A creat şi moderat poate cea mai celebră emisiune de cultură postrevoluţionară după „Serata muzicală” a lui Iosif Sava, „A cincea roată”, unde au fost invitate cele mai importante personalităţi ale României într-o vreme în care la televiziunile naţionale nu prea aveau acces.

Este autorul mai multor premiere. Dintre cele 12 filme scrise şi regizate, cele două lung-metraje sunt primele filme produse în România de o televiziune independentă şi, după cum le numea presa vremii, primele thrilleruri româneşti.

Neliniştit mereu şi într-o căutare continuă, deţine una dintre cele mai mari filmoteci private din România. Are peste 8.000 de filme, toate originale, pentru că, aşa cum spune, lucrul care îi repugnă cel mai mult este furtul intelectual. Biblioteca pe care o posedă este şi aceasta foarte bogată. A făcut campanii electorale, a predat zece ani la Universitatea din Timişoara, a călătorit în întreaga lume.

Câştigători

  • Thomas Taylor

  • Marcel Manea