Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Berlinala, în preajma încheierii

timur-aidarbekov-mukhtar-andassov-abzal-ermagambetov1.jpg

Timur Aidarbekov, Mukhtar Andassov, Abzal Ermagambetov în „Lecţii armonioase” (Foto: Berlinale)

Cea de-a 63-a ediţie a Festivalului Internaţional al Filmului de la Berlin se încheie sîmbătă cu decernarea premiilor, Ursul de Aur şi Urşii de Argint.  Unul din cele mai dure filme ale Berlinalei, care a rulat anul acesta în cadrul competiţiei, este cel al regizorului Emir Baigazin din Kazahstan.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Filmul său, „Lecţii armonioase”, tematizează creşterea brutalităţii în spaţiul public postcomunist. Baigazin se opreşte asupra relaţiilor între elevii unui liceu, prezentat ca un microcosmos social emblematic, în care mecanismele de izolare ale unui individ oglindesc sistemul post-comunist în sine. Un elev introvertit, Aslan (Timur Aidarbekov), talentat şi silitor devine victima unor colegi organizaţi într-o bandă care cere de la ceilalţi taxe de protecţie. Cine se opune riscă să fie bătut, umilit şi marginalizat.

În acest sistem al unei confruntări permanentizate cu şantajiştii violenţi, Aslan recurge în disperarea sa la o reacţie extremă, să-i zicem de terorism individual. Îşi confecţionează o armă artizanală şi trage asupra principalului agresor. Este arestat. În timpul anchetei violenţele continuă, de data aceasta din partea poliţiei care îl supune unor torturi de neînchipuit în lumea civilizată pentru a-l sili să semneze declaraţii gata confecţionate.

Filmul din Kazahstan evidenţiază una din trăsăturile unei lumi dezorientate, ieşite de sub zodia autoritarismului de tip sovietic: teroarea la care este supusă o colectivitate din partea unui grup restrîns.

Producţia regizorului bosniac, Danis Tanovici, în schimb, se opreşte asupra unui alt aspect dramatic, decupat dintr-o realitate similară. În filmul său, „Un episod din viaţa unui colector de fier vechi”, Tanovici reconstituie travaliul unei femei rome, mamă a doi copii, din Bosnia-Herţegovina. Pentru a conserva autenticitatea povestirii cinematografice, regizorul recurge la tehnicile filmului documentar, folosind personajele reale ca protagonişti. Mama celor doi copii trebuie internată urgent într-un spital. I se refuză o intervenţie chirurgicală pe motiv că n-are o asigurare medicală. În final, totul se termină cu bine, datorită unui tertip. O rudă îi împrumută cardul de asigurare şi femeia scapă, fiind operată.

În presa germană filmul a fost cotat drept un favorit la unul din premiile Berlinalei. În ultimele top-uri publicate, înaintea decernării premiilor, sîmbătă seara, filmul bosniac ocupă un loc de frunte, alături de producţia românească „Poziţia copilului” de Călin Peter Netzer, de producţia chiliană, „Gloria” de Sebastián Lelio şi de filmul regizorului iranian, arestat la domiciliu, Jafar Panahi, „Cortina trasă”.