Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Despre ucigaşi, habotnici şi romi

padurea_e_ca_muntele_vezi_christiane_schmidt_didier_guillain_3.jpg

„Pădurea e ca muntele, vezi?” (Foto: Berlinale)

„Drumul crucii”, un film german critic la adresa fundamentalismului religios, are mari şanse de a fi premiat. În cadrul secţiunii „Forum” a fost proiectată coproducţia româno-germană, „Pădurea e ca muntele, vezi?”, în care Christiane Schmidt din Germania şi Didier Guillain din Belgia prezintă o comunitate de romi din Transilvania.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Dacă juriul internaţional al Berlinalei ar ţine cont de preferinţele criticilor şi de topurile neoficiale publicate în revista festivalului „Screen” sau în ziarul „Der Tagesspiegel”, atunci filmul „Keuzweg” - „Drumul crucii” ar trebui să fie distins cu un Urs de Aur.

Din cele 4 filme germane proiectate anul acesta în cadrul competiţiei, „Drumul crucii”, realizat de Dietrich Brüggemann, abordează dintr-o perspectivă extrem de critică problema fundamentalismului religios. În centrul filmului se află o tînără habotnică, în vîrstă de 14 ani, care urmează principiile comunităţii ultra-tradiţionaliste catolice, Frăţia Pius al X-lea.

„Frăţia” contestă linia reformistă oficială a Vaticanului.

Filmul urmăreşte în 14 etape – similare drumului crucii în accepţiunea catolică – drama fetei care în final moare, crezînd că prin această „jertfă” îl va îndupleca pe Dumnezeu care-l va lecui pe fratele ei autist.

Filmul regizorului chinez Lou Ye, „Masajul orb”, este o pledoarie pentru toleranţă şi înţelegere. Pe lîngă multe scene violente care au menirea să atragă atenţia asupra discriminării nevăzătorilor într-o societate comunist-capitalistă, moral dezaxată, în plină transformare economico-socială, pelicula este şi o sfidare a cenzurii care, ca printr-o minune, nu a intervenit cu foarfeca. (Lou Ye în ultimii ani, practic, avea interdicţie de a-şi exercita profesiunea, atît din cauza unor păreri politice contrare regimului comunist, cît şi pentru nerespectarea codului nescris al pudicităţii de partid şi de stat.)

Un asasin melancolic

Două filme desosebite, despre traficanţi de droguri, criminalitate organizată şi războaie între clanuri de mafioţi au rulat în competiţie: drama despre disperarea unui tată care-şi răzbună moartea violentă a fiului său, devenit victima unor traficanţi de droguri, intitulată „Kraftidioten” - „Vlăjganii idioţi” - în regia norvegianului Hans Petter Moland. Acţiunea filmului, dominat de accente ironice şi parodistice, se derulează într-o Norvegie acoperită de zăpadă. Personajul principal are sarcina să cureţe şoselele cu un imens plug de zăpadă, iar în secret şi-a propus să-i cureţe pe mafioţii care i-au ucis fiul.

Celălalt film, „Stratos” (numele personajului principal) aparţine regizorului cipriot Yannis Economides şi zugrăveşte soarta unui ucigaş melancolic, într-o societate aflată în plină criză economică şi morală.

Documentar despre romii din România

În secţiunea „Forum” a fost proiectat filmul documentar româno-german, „Pădurea e ca muntele, vezi?”, realizat de Christiane Schmidt din Germania şi Didier Guillain din Belgia. În acest documentar, realizat cu multă răbdare, siguranţă artistică şi cu o admirabilă sensibilitate, a fost surprinsă întreaga faţetă a existenţei precare a unei comunităţi de romi din apropierea oraşului Sf. Gheorghe. Filmul se întinde peste o lungă perioadă de timp, în care anotimpurile devin scena simbolică de desfăşurare a unor destine arhaice, prinse între neajunsurile post-comunismului, fatalism, resemnare, nostalgii abia estompate, legate de un trecut uşor idealizat, şi promisiunile escatologice şi fundamentaliste, propovăduite de un predicator adventist de ziua a şaptea.

Rareori reuşeşte un film să transforme adînca empatie a realizatorilor în imagini atît de convingătoare, însoţite de scene din viaţa cotidiană a romilor, fără să apeleze la clişeele curente sau la formule ale naturalismul militant.

Astăzi va mai rula - tot în secţiunea „Forum” - filmul lui René Frölcke, dedicat scriitorului Norman Manea, „Pericolul frumos”, pe care-l vom prezenta într-o altă corespondenţă.