Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mobilizare la Cluj: Salvaţi marele ecran!

giurgiu.jpg

Regizorul Tudor Giurgiu FOTO: Szilárd Ioó/coolphoto.ro

Prima și cea mai amplă campanie menită să responsabilizeze publicul și autoritățile și să găsească soluții pentru refacerea rețelei de cinematografe din România, „Salvați Marele Ecran!” a debutat la Cluj, cu ocazia celei de-a 13-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania. Autoritățile locale, împreună cu societatea civilă caută soluții pentru a salva de la distrugere sălile de cinematograf aflate acum în paragină sau care au pimit altă desinație.

Potrivit platfomei online salvatimareleecran.ro, la începutul anilor '90 existau în România aproximativ 450 de cinematografe. Astăzi au supraviețuit mai puțin de 30, aflate în rețeaua RADEF. În ultimii douăzeci de ani, peste 400 de cinematografe au dispărut treptat de pe harta culturală a României, fiind transformate în săli de bingo, case de schimb valutar, depozite pentru materiale de construcții, lăcașe de cult, cluburi, discoteci, restaurante, magazine de haine, supermarket-uri, sau au fost pur și simplu lăsate să se degradeze. În mai puțin de douăzeci de ani, numărul celor care au cumparat un bilet la cinema a scăzut de peste 50 de ori. Între 2005 și 2012 s-a înregistrat o ușoară creștere datorată apariției mall-urilor. De ce merită să salvăm marele ecran și care este atu-ul unei săli cu un singur ecran, față de cele din multiplexuri explică Tudor Giurgiu, președintele Asociației pentru Promovarea Filmului Românesc, organizatorul TIFF, dar și promotor al campaniei Salvați Marele Ecran.

O sală de cinema clasică înseamnă o mai mare lejeritate în a dezvolta programe educaționale, filme europene, filme românești, există posibilitatea să difuzezi operă, să faci festivaluri pentru copii. E un altfel de progtamare ca în multiplexuri unde poți să vezi în 90% din cazuri filme americane”, a spus Tudor Giurgiu (foto). 

Problema salvării sălilor de cinema de la distrugere sau schimbarea destinației culturale a fost ridicată și de alte țări europene. Polonezii și croații au început, déjà, preluarea acestor spații, renovarea lor, apoi digitalizarea sălilor de cinema. Au început cu cele din comunitățile mici, sub 100.000 de locuitori, care nu aveau deloc acces la filme, pentru că nu mai aveau cinematografe funcționale. În România, astfel de exemple sunt în județul Sălaj, Galați sau Ialomița, unde nu există niciun cinematograf.

Exemplele din Polonia și din Croația au arătat că nu poți să pui greutatea modernizării și digitalizării unui cinematograf pe umerii unei singure instituții, indiferent că e primărie sau minister. Cea mai bună soluție, cred, este ca o fundație, o asociație, un ONG să își assume rolul de a aduna la un loc săli de cinema, săli din case de cultură care ar putea difuza filme și să încerce să acceseze fonduri europene”, a declarat Tudor Giurgiu.

Clujul poate fi considerat un exemplu de bună practică, pentru că aici, cinematografele au fost preluate de autoritățile locale, au fost modernizate și redate circuitului cultural. 

Una dintre soluțiile identificate pentru salvarea marelui ecran este obținerea de fonduri europene. Emil Boc a făcut un apel către autoritățile central să nu uite de cinematografe atunci când intocmesc lista de priorități.

Potrivit statisticilor Media Salles din anul 2010, România este țara cu cele mai puține ecrane raportate la numărul de locuitori, în comparație cu Bulgaria, Croatia, Serbia, Ungaria sau Slovacia. Din statisticile ultimilor ani, realizate de Europa Cinemas și Media Salles, reiese că succesul de public al unei producții naționale este corelat cu numărul de cinematografe și cu densitatea de ecrane raportată la 100.000 de locuitori.

Material realizat de corespondenta RFI la Cluj Bianca Pădurean