Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De ce este în pericol viziunea europeanǎ asupra culturii

om-carte.jpg

Cultura, ameninţată de criza economică

 Creatorii, artiştii, oamenii de culturǎ din Europa urmǎresc cu nelinişte actualele negocieri dintre Uniunea Europeanǎ şi Statele Unite în vederea semnǎrii unui acord de liber schimb. Cultura este un domeniu care se simte ameninţat în acest context, mai ales pe fond de crizǎ economicǎ

Sǎ începem prin a rǎspunde la întrebarea: este cultura europeanǎ în pericol? Sau mai bine zis, planeazǎ vreun pericol asupra modului în care europenii înţeleg sǎ creeze bunuri culturale şi sǎ beneficieze de ele? Rǎspunsul este DA. Dupǎ ce timp de secole Europa a exportat culturǎ şi a fost inspiratoarea planetei, acum a ajuns într-o situaţie de mare fragilitate, aceea de a deveni o colonie a subculturii anglo-saxone şi mai ales a industriei de divertisment de emanaţie americanǎ.

A doua întrebare: se dǎ în prezent o bǎtǎlie invizibilǎ pe care cultura europeanǎ s-ar putea sǎ o piardǎ?Din nou rǎspunsul este DA.Dacǎ oamenii de culturǎ şi creatorii de artǎ ar fi acceptat propunerile fǎcute iniţial de Comisia Europeanǎ în frunte cu José Manuel Barroso atunci domeniul audio-vizualului ar fi fost integral sacrificat pe altarul comerţului, fǎrǎ nici un respect special pentru specificitatea creaţiei culturale.

A treia întrebare: existǎ o atît de mare diferenţǎ între modul în care este conceput actul cultural în lumea anglo-saxonǎ şi modul în care este coneput pe vechiul continent?Absolut. Diferenţa este enormǎ, în sensul cǎ pentru americani artistul nu mai are drept moral dupǎ vînzarea operei sale. Dacǎ a vîndut-o pentru un dolar sau pentru un milion de dolari, totul s-a terminat. Opera de artǎ este de fapt consideratǎ drept o marfǎ ca oricare alta, care trece dintr-o mînǎ în alta. In Europa, încǎ înainte de Revoluţia francezǎ, datoritǎ lui Beaumarchais, a apǎrut prima grupare de autori care a pledat pentru instituirea dreptului moral asupra operei de artǎ. Franţa a fost pînǎ acum în prima linie a apǎrǎrii domeniului cultural considerat ca fiind unul de „excepţie”.

A patra întrebare: de ce José Manuel Barroso doreşte semnarea unui acord cu americanii care ar putea duce,  în cîţiva ani, la dispariţia industriei cinematografice europene şi la o dominaţie absolutǎ pe piaţa audio-vizualǎ a Statelor Unite?Numeroşi comentatori spun cǎ José Manuel Barroso este sincer. El chiar crede cǎ respectivul acord de liber schimb cu americanii va ajuta Europa sǎ iasǎ din crizǎ. Dar, adaugǎ mulţi jurnalişti şi oameni de culturǎ francezi, Comisia Europeanǎ este impregnatǎ de ideologia ultra-liberalǎ. Din punctul ei de vedere sacrificarea specificului cultural european nu înseamnǎ o pierdere prea mare.

A cincea întrebare: este pentru prima datǎ cǎ Europa se aflǎ în faţa unei astfel de ameninţǎri, aceea de a-şi pierde identitatea culturalǎ şi dreptul de a-şi proteja creaţia culturalǎ  prin programe şi investiţii la nivel de stat? Nu, presiunile existǎ de mulţi ani. De exemplu, cu 20 de ani în urmǎ, au fost semnate aşa-numitele acorduri GATT de liberalizare a comerţului mondial. Si atunci Uniunea Europeanǎ a fost în conflict cu viziunea ultra-liberalǎ, dar a reuşit sǎ impunǎ principiul „excepţiei culturale”.

A şasea întrebare: concret, ce prevede acordul de liber schimb de naturǎ sǎ afecteze de exemplu industria cinematograficǎ europeanǎ? Rǎspuns: o asemenea liberarizare ar permite produselor audio-vizuale americane sǎ pǎtrundǎ pe piaţa europeanǎ în aceelaşi condiţii ca şi cele europene. Toate mecanismele favorizînd diversitatea creaţiei culturale şi programarea de opere audio-vizuale „made in Europe” ar dispare.

Iatǎ şi o a şaptea întrebare, pusǎ mai mult în culise, dar pe care unele cotidiene, precum Libération, nu se tem sǎ o facǎ publicǎ: de ce José Manuel Barroso este atît de implicat, personal, în promovarea acestui acord de liber schimb cu americanii şi se situeazǎ mai degrabǎ de partea viziunii americane? Rǎspuns (cules din presǎ): pentru cǎ de fapt cariera sa în fruntea Comisiei Europene va lua în curînd sfîrşit, dar el va avea nevoie de sprijinul americanilor pentru a-şi începe o carierǎ internaţionalǎ, eventual de a postula pentru postul de secretar general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Incheiem acest dosar conceput sub formǎ de întrebǎri-rǎspunsuri cu un ultim punct: dat fiind cǎ în Franţa sunt la putere socialiştii, şi dat fiind cǎ în mod tradiţional aceştia sunt consideraţi mai ataşaţi faţǎ de domeniul cultural, se pot simţi creatorii francezi mai puţin ameninţaţi? Ei bine, rǎspunsul este NU. In mod paradoxal, pentru prima data în istoria recentǎ a Republicii Franceze bugetul la culturǎ a fost redus cu 4,3 la sutǎ. O mǎsurǎ în care multǎ lume vede un simbol negativ care nu anunţǎ nimic bun pentru culturǎ.