Hotelul Negresco, visul unui majordom

Hotelul "Negresco" e o adevărată capodoperă. Hotelieră fireşte dar mai ales arhitecturală şi artistică. Construcţia, ridicată exact în mijlocului promenadei englezilor - "Promenade des Anglais" - astfel botezatà pentru că englezii au creat-o în secolul 19, a fost înălţată şi inaugurată în ianuarie 1913.

Acum o sută de ani, românul Henri Negresco, pe atunci un simplu majordom visa să-şi construiască propriul hotel pe o parcelă de pământ cumpărată pe malul mării, la Nisa.

Planurile clădirii sunt realizate de arhitectul Edouard-Jean Niermans - cel care desenase şi Le Moulin Rouge din Paris. La Nisa, planurile arhitectului sunt adesea corectate de Negresco căruia îi place să intervină şi să se impună. Astfel, o legendă spune că cupola roz a hotelului are forma sânului amantei sale. La terminarea primului război mondial, hotelul, care fusese rechiziţionat pe post de spital, dă faliment şi Negresco, înainte sà moară în 1920, îl vinde unei societăţi belgiene. Din 1957 instituţia hotelieră ajunge pe mânile unei singure persoane, Jeanne Augier, căreia tatăl ei îi dă pe mână administrarea hotelului.

Un hotel devenit graţie acestei pasionate de artă franceză, un adevărat muzeu.

Încă de la intrare, marmura, statuile şi tablourile te compleşesc. Începi vizita cu salonul zis "Versailles" sub atenta supraveghere a lui Ludovic al 14-lea al cărui tablou uriaş domină încăperea şi în compania şefei serviciului de protocol de la Negresco, Hélène Seropian:

« Henri Negresco a decis construirea acestui hotel iar Jeanne Augier, proprietara hotelului din 1957 încoace, a păstrat numele în semn de omagiu. Doamna Augier a creat însă conceptul, a făcut ca hotelul Negresco să fie ceeace este astăzi. Ea a dorit să arate istoria şi arta Franţei prin diverse opere de artă, de la Ludovic al 13-lea până în zilele noastre. La Negresco avem deci 5 secole de istorie vizibile prin intermediul artei. Suntem în continuare un hotel 5 stele, unul din puţinele încă independente din Franţa, iar doamna Augier continuă să locuiască la etajul 6 al hotelului. »

Vizita continuă cu extraordinarul salon zis "regal".

De jur împrejur, o colonadă adăposteşte din nou tablouri de mari maeştri şi o serie de vitrine. Într-una se pot citi detalii despre întemeietorul român, într-alta, nu departe, e expusă o ie românească.

Cert, dominante sunt tot tapiseriile, mobilele şi statuile realizate de artiţti francezi:

« Aici suntem în "salonul regal", e vorba de cel mai mare spaţiu din hotel, e inima locului. Aici arta clasică şi cea modernă se îmbină cel mai frumos. Armonizarea artei clasice cu cea modernă este dealtfel din nou o idee a doamnei Augier. Aveţi de exemplu sub picioarele dvs. covoare şi mochete Yvaral special concepute pentru hotelul Negresco. În faţă puteţi privi o sculptură de Niki de Saint-Phalle iar deasupra capului dvs. aveţi un lampadar format din 16.800 cristale de Baccarat. Există doar două astfel de exemplare: unul la Kremlin iar al doilea aici. În sfârşit luminatorul, plafonul de sticlă al acestei săli este clasat monument istoric ca şi faţada hotelului Negresco. Reamintesc că în 2010 am închis complet hotelul timp de şase luni si am refăcut toată faţada, am reparat anumite părţi din acest plafon şi am restaurat o serie de camere şi băi. »

Curios să văd cum arată o cameră, sunt invitat să-mi urmez ghidul. Dau să trag de uşa liftului capitonat cu catifea roşie dar mi se strigă: "Lăsaţi-o, se deschide singură". Trebuie spus că Negresco este şi primul hotel din Franţa care a fost înzestrat cu lift în care încape un scaun cu rotile. Asta se întâmpla în anii 50 şi se datoreazà mamei lui Jeanne Augier care, accidentată, nu putea să circule decât asa.          

« Aici suntem la etajul 5 în camera 522. În total în hotel avem 117 camere şi apartamente, toate diferite una de alta, nu existà două identice dar toate sunt decorate în stiluri ce respectă conceptul hotelului adică de la Ludovic al 13-lea şi până în zilele noastre, mai exact până la Art déco. Dupà cum vedeţi pe jos avem din nou mocheta lui Yvaral dar în nuanţe şi culori diferite. Camera aceasta este de categoria a treia, zisă "Deluxe mer" pentru că are vedere spre mare. Multe dintre camerele noastre au dealtfel această privelişte. Preţurile camerelor nu sunt fixe. Preţul variază în fiecare zi în funcţie de sezon şi de cât de ocupat e hotelul. Această cameră în care ne aflăm variază de la 350 la 680 de euro maxim. Băile au fost renovate cum vă spuneam şi dacă aceasta este cu paiete aurii, altele sunt roşii, albastre sau verzi în funcţie de culoarea marmurei dimprejur. »

Pe lângă diversele camere şi apartamente puse la dispoziţie de hotel - unele chiar cu intrare şi lift separate - Negresco dispune de o serie de saloane confortabile în care se pot organizy seminarii, recepţii, nunţi sau simple reuniuni familiale.

Restaurantul "Le Chantecler" din incinta hotelului are două stele - dintr-un maxim de trei - în ghidul Michelin iar bucătarul şef propune gurmanzilor meniuri ale căror preţuri variază de la 60 la 220 de euro tacâmul, fără vin însă.

Un al doilea restaurant, "La Rotonde" mai puţin select dar decorat ca un manej pentru copii, oferă preturi mai accesibile.  La fel şi barul hotelului în care am avut prilejul să intru cu toate că era închis publicului la acea oră:  

« Aici suntem în barul "Le Relais". Lemnăria, în stil englez de secolul 19, este originală. Noutatea anul acesta este că avem în fiecare seară un concert live aici cu excepţia verii când lumea stă mai degrabă afară la barul de şampanie unde avem un DJ începând cu ora 7 seara. DJ-ul atrage clientelă mai tânără dar oricum şi fără el clientela întinereşte, avem tot mai mulţi copii care vin aici. Pentru cei mici aici e un adevărat rai, un teren de joacă uriaş. Barul de şampanie ne permite să atragem însă mai mulţi localnici, trecătorii, lucru care deschide hotelul şi mai mult spre exterior. În plus, şi asta e o altă noutate, o dată pe săptămână, vinerea, lângă barul de şampanie aprindem şi un barbecue. »

Curios să aflu ce clienţi calcă pragul acestui hotel prestigios, mulţi îl compară cu Ritzul din Paris, mă încumet să întreb de români:

« Bineînţeles că avem clienţi români aici. Vin aici cunoscând un pic istoria hotelului iar odată ajunşi  la faţa locului descoperă o sumedenie de lucruri noi. Suntem însă cu adevărat un hotel internaţional adică pe lângă români avem şi francezi, americani, germani, australieni şi brazilieni care vin aici atraşi de conceptul hotelului. »

Un concept inovator deci - hotel şi muzeu, ba mai mult decât un muzeu pentru că aici te poti aseza pe mobilele stil şi poţi călca pe covoare preţioase - Negresco nu a fost clasat  "Distinction palace". Explicaţia acestui refuz este pe cât de simplă pe atât de uimitoare: la Negresco nu ai nici piscină şi nici spa. Dar poţi veni - lucru interzis în alte hoteluri de lux - cu animale de companie. Ba chiar şi cu alte animale preferate. Marele artist spaniol Salvador Dali de exemplu, client permanent al hotelului, venea aici însoţit de ghepardul lui.