Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


"Dincolo de oras", o carte si o expozitie Zeppelin

Vernisajul şi lansarea cărţii “Dincolo de oraş” vor avea loc miercuri, 25 septembrie 2013, ora 18.00, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană Bucureşti, str. Izvor 2-4, Palatul Parlamentului, aripa E4. Intrarea prin Calea 13 Septembrie. Expoziţia va fi deschisă până la 20 octombrie 2013.

Mergem împreuna la ţară. Trecem de mituri şi clişee. În afara oraşelor se întinde un teritoriu fascinant şi mult mai divers decât ne închipuim. Explorăm împreuna transformările sale de după 1989. Descoperim arhitectura nouă şi foarte bună în mediul rural şi moduri inteligente de recuperare şi punere în valoare a celei vechi.

Discutăm despre un patrimoniu natural şi construit, strategii şi acţiuni concrete de salvare a acestuia, transformări sociale şi culturale, oameni şi culturi în schimbare, prestigiu şi sărăcie, vechi meşteşuguri şi noi tehnologii, (re)construirea de comunităţi şi noi legături între sat şi oraş.

“La ţară” înseamnă, de fapt, şi noua periferie: suburbia de tranziţie, o lume energică, haotică, uneori înspăimântătoare, dar şi un teren al experimentelor şi (poate) locul de naştere al unei noi urbanităţi.

Organizator: Zeppelin, în parteneriat cu Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”. Proiect cultural şi editorial finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecţilor din România, din timbrul arhitecturii.

Sprijinit de: Fundaţia ERSTE / Partener: MNAC / Sponsori: Onduline, CMC

La ţară. Ce înseamnă la ţară?

Mioriţa, doine, balade. Ţăranii lui Grigorescu. Poezii de Eminescu, Coşbuc şi atâţia alţii. Muzica (Maria Tănase dar, şi rapsozi cu pantofi de lac). Veşnicia s-a născut la sat. Casele din Muzeul Satului. Stilul neoromânesc (cel de dinainte de ornamentele brâncoveneşti din beton). Ţăranul ca (practic singurul?) român adevărat şi satul ca paradis pierdut.

Dar şi „ţăran”, „ţărănie” cu sens peiorativ: există o întreaga cultură a dispreţului faţă de ceea ce se percepe ca periferie, ca lume subdezvoltată, needucată, grosolană, antiurbana.

Relaţia românilor cu ruralitatea oscilează între idilă şi prejudecată cruntă, între nostalgie şi rejectare, toate raportate însa la un teritoriu a cărui „puritate” rurală nu mai exista (asta în caz că a existat vreodată).

Discursul identitar bazat pe sat şi natură s-a construit la începuturile perioadei moderne şi, de fapt, până târziu în secolul al XX-lea. Pe atunci, lumea româneasca era mai ales rurală, şi natura neatinsă prezentă din belşug; între timp, aceste teritorii s-au schimbat în mod fundamental. Regimul totalitar nu s-a războit doar cu satul şi ţăranii, prin colectivizări, presiuni cultural-ideologice, industrializare şi urbanizare forţată, ci şi cu natura, agresiunile asupra mediului, culminând cu delirantele proiecte de reconstruire a reliefului din anii '80.

După 1989, marile proiecte au încetat; au fost însa înlocuite, ca şi în mediul urban, de o dezvoltare scăpată de sub control, produsul unei multitudini de acţiuni individuale.

Lumea rurală este caracterizată de disparităţi extreme: pe de o parte, lipsa de resurse, abandon, subdezvoltare, pe de altă, locuri valoroase şi, ca atare, din ce în ce mai intens ocupate şi transformate. În locul tranziţiei urban-rural asigurate de către mahala, a apărut suburbia: modelul american şi cel vest-european sunt însa interpretate în cheie proprie, cu densităţi, haos şi probleme mult mai intense.

De altfel, dezvoltarea imobiliară şi-a mutat centrul de greutate de la oraş la ţară. Se construieşte acum la marginea oraşelor sau în sate şi locuri naturale odinioară neatinse.

Urbanizarea se întâlneşte cu dezurbanizarea - nu există doar suburbii revărsate şi staţiuni haotice, ci şi oraşe sau părţi de oraşe care se golesc şi se reîntorc la ruralitate. Decupajul administrativ a devenit mai relativ decât oricând.

La ţară în România se întâmpla astăzi teribil de multe lucruri: stagnare, dar şi energii; tradiţie, dar uneori şi inovaţie mai intensă decât la oraş; distrugeri şi dezvoltare haotică, dar şi arhitectură foarte cool, coliziuni sociale şi acţiuni comunitare.

Un teritoriu la care ar trebui să ne putem uita şi altfel decât cu nostalgie şi/sau prejudecăţi.

Cărţi despre sat sunt cu duiumul, cele despre arhitectura recentă în mediul rural, mult mai puţine. Ne-am dorit o carte - şi-o expoziţie - care să nu se concentreze exclusiv asupra obiectelor de arhitectură, ci şi asupra proceselor; care să treacă dincolo de clişee şi să vorbească despre resurse şi potenţial.

Noi propunem un proiect dedicat exclusiv teritoriului rural din România, construit dintr-o perspectivă dublă - arhitecturală şi comunitară.

Text: Cosmina Goagea, Constantin Goagea, Ştefan Ghenciulescu, Cosmin Caciuc.