Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ziua Holocaustului: O supraviețuitoare din Transnistria își amintește

20160831_130317.jpg

Mirjam Bercovici
Mirjam Bercovici a supraviețuit deportării în ghetoul Djurin din Transnistria
Image source: 
Petru CLEJ

Pe 27 ianuarie este marcată în fiecare an Ziua Holocaustului, data la care a fost eliberat în 1945 lagărul nazist de exterminare de la Auschwitz de către Armata Roșie. Este o dată comemorativă și pentru evreii din România.

În 1941 regimul fascist condus de Mareșalul Ion Antonescu a deportat în masă evreii din Basarabia, județul Dorohoi și Bucovina.

Pentru cei din Basarabia și nordul Bucovinei Antonescu a justificat deportarea prin acuzația de colaborare cu autoritățile sovietice de ocupație în perioada iunie 1940 – iulie 1941.

Numai că printre cei deportați s-au aflat și evreii din sudul Bucovinei care au rămas tot timpul sub administrație românească.

Printre deportați s-a numărat și Mirjam Bercovici, născută Korber, care avea pe atunci 18 ani și-și amintește de anunțul făcut cu două zile înaintea deportării în orașul ei natal, Câmpulung Moldovenesc.    

Lângă primărie și la biserica din celălalt capăt al orașului s-au pus niște afișe. Eu n-am văzut afișele, am văzut însă jandarmul și unul care citea afișul: “Toți jidanii se vor aduna duminică 12 octombrie, ora 10, la Gara de Est, sub pedeapsă cu moartea, vor fi împușcați cei care nu vor veni. Vor fi evacuați.” Se referea și la cei în vârstă, sugari sau netransportabili”.

"Jidanii la Palestina!"

Pe data de 12 octombrie 1941 a început deportarea.

Trei kilometri de mers pe jos. Oamenii de pe margine, dintre care pe mulți îi cunoșteam, ne scuipau, ne înjurau, strigau la noi “Jidanii la Palestina”. La început nu voiam să mă uit la ei, apoi mi-a venit să urlu și în final am lăsat ochii în jos. În Jurnalul meu l-am numit o Golgotă, doar fără deal și 14 opriri.”

Împreună cu tatăl, mama, sora ei și bunicii în vârstă de peste 80 de ani, Mirjam a fost urcată în vagoane de vite și a călătorit în condiții infernale, timp de mai multe zile până la Atachi, pe malul basarabean al Nistrului, unde toți evreii au fost dați jos. Au găsit acolo un peisaj de infern.

Erau niște case, urme de case, care fuseseră jefuite, arse. Pe pereți  era scris cu sânge “Feriți-vă, vă omoară”. Erau case evreiești.”

Sub paza jandarmilor români, convoiul evreilor din Câmpulung a trecut Nistrul pe un pod de pontoane și a ajuns la Moghilev, în Transnistria.

Acolo, au rămas în ghetou cei doi bunici, dintre care bunica era oarbă. Aveau să moară amândoi de dizenterie și inaniție nu după mult timp, fiind înmormântați într-o groapă comună.

Un ghetou "mai blând"

Mirjam cu părinții și sora ei erau amenințați de deportarea mai departe în lagărele de exterminare de la râul Bug, în extremitatea estică a Transnistriei. Confruntați cu această perspectivă au recurs la o soluție riscantă.

Jurnal de ghetou

Jurnal de ghetou a apărut în 1995 fiind ulterior re-editat

Un soldat german care pentru bani buni a zis că ne poate duce spre un ghetou, într-o mașină militară germană cu prelată. Atâta țin minte că la o răscruce s-a oprit mașina și nemții – erau vreo doi soldați germani – au întrebat – Vreți să megem la Copaigorod sau la Giurin? Tata a întrebat – dar ce diferență este? La Giurin este o fabrică de zahăr. Ei, unde e o fabrică poți să lucrezi, a spus tata și a spus Mergem la Giurin. Și ăsta a fost norocul nostru. De ce? Giurin a fost un ghetou mai blând, deoarece nu era pe drumul mare, era pe o laterală. În ’44 n-am suferit nici la retragerea românilor și a nemților și nici intrarea rușilor nu a fost violentă. La Copaigorod toți evreii au fost omorâți”.

Rudele din Cernăuți ale lui Mirjam au avut o soartă tragică fiind deportate în lagărele de exterminare de la Bug.

Și mătușa, și fiica ei și nepoata care se născuse au fost ucise acolo. Pentru că așa s-a făcut selecția acolo, la râul Bug, la vestita carieră de piatră: cine poate să lucreze. Ea a spus că nu poate să lucreze, avea copilul în brațe. A fost imediat împușcată. Mătușa, mama ei, după trei luni n-a mai putut lucra și  a fost împușcată.”

În ghetoul de la Giurin nu au fost uciși evrei. Cei care au murit au fost răpuși de boli, în special tifos exantematic.

Ghetoul era supravegheat de un singur jandarm român, mai tot timpul beat, după cum povestește Mirjam Bercovici. Supraviețuirea era asigurată prin troc cu localnicii și cu ajutorul banilor trimiși de rude din România.

N-am dat de administrație românească. Banii intrau în ghetou prin ofițeri români care cu riscul vieții lor, dar cu dorință de câștig mare aduceau bani de la rude din România. Și se rețineau două rânduri de procente: procentul pentru el și procentul pentru comunitate. Din 1000 de lei ajungea la cel căruia i s-a trimis 5 – 600 de lei. Procente mari, de 20% și încă o dată pe atâta pentru comunitate ca să întrețină acea cantină pentru acei evrei care nu aveau niciun ban”.

Evrei și "jidani"

În aprilie 1944 armatele română și germană sau retras din Transnistria în fața înaintării Armatei Roșii, iar evreii din Giurin care au supraviețuit au luat-o pe jos înspre România, unde au ajuns după două săptămâni.

Mirjam BercoviciMirjam Bercovici este activă în publicistică la 94 de ani

Mirjam Bercovici a ajuns mai întâi la Cernăuți, iar apoi la Botoșani, la bunicii materni. În 1945 a început cursurile Facultății de Medicină la Iași, cursuri pe care le-a continuat la București devenind un medic reputat și cadru universitar.

În 1995 ea a publicat Jurnalul de ghetou, ulterior re-editat. În vârstă de 94 de ani, activă în publicistică, Mirjam Bercovici era până nu demult invitată să le vorbească tinerilor despre Holocaust.

La o școală din București a fost pusă în situația de a vobri unor copii de 12 – 13 ani.

Mă gândeam ce-o spun eu unor copii așa mici. Și i-am întrebat: voi ați văzut vreodată un evreu? Nu, ce-i aia? Dar un “jidan” știți ce este? Da, mi-a răspuns un băiat țanțoș, bunica mi-a spus că trebuie să te ferești  de ei mai rău ca de țigani că te fură cu ochii”.  

Potrivit Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel" România se face responsabilă de moartea a 280000 - 380000 de evrei și 11000 romi în perioada 1940 - 1944. 

1198