Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


„Şopîrlă” antinazistă, strecurată în scrierea lui Hitler, „Mein Kampf”

Istoricul berlinez Bernd Sösemann reproşează istoricilor care au scos, în 2016, în Germania, prima ediţie critică a scrierii autobiografice a lui Hitler, „Mein Kampf”, că au dat dovadă de neglijenţă. Într-un studiu, Sösemann s-a oprit şi asupra unui mesaj anti-nazist, strecurat în peste 120.000 de exemplare ale scrierii lui Hitler „Mein Kampf”, criticînd lipsa unei interpretări contextualizate, legată tocmai de această „şopîrlă”.

În anul 1925, a apărut primul volum al scrierii lui Hitler, „Mein Kampf” (Lupta mea), realizată în timpul detenţiei la care a fost condamnat pentru participarea la lovitura de stat eşuată, din 9 noiembrie 1923. În decembrie 1926, a apărut şi volumul 2. S-au publicat în următorii 20 de ani tiraje noi (10,9 milioane de exemplare pînă-n 1944) ale scrierii care devenise, pentru mişcarea de extremă dreapta şi pentru susţinătorii şi membrii Partidului Naţional-Socialist Muncitoresc din Germania (NSDAP), condus de Hitler, un soi de lectură obligatorie.

Pentru adversarii nazismului, cartea reprezenta mai mult decît o provocare ideologică. În ultima fază a Republicii de la Weimar, tirajul lui „Mein Kampf”, publicat de editura nazistă Franz Eher Nachf., din München, se află într-o permanentă creştere, fiind de cîteva sute de mii de exemplare. Lui Rudolf Heß, un adept fanatic al lui Hitler, care răspundea de editarea cărţii i-a scăpat un amănunt. În peste 120.000 de exemplare vîndute, textul fusese modificat. Este vorba despre un singur cuvînt care, precum arată istoricul Bernd Sösemann, „a schimbat sensul enunţului într-un mod drastic”.

Modificarea apare în capitolul 3 din „Mein Kampf”. Este vorba despre acest pasaj, pe care-l cităm după ediţia neautorizată, publicată în limba română, în 1993: „Georg von Schoenerer nu era omul care să facă lucrurile pe jumătate. El a pornit lupta împotriva bisericii cu convingerea că aceasta era singura cale de salvare pentru poporul german. Campania ‚schismei de Roma’ părea mijlocul cel mai puternic de atac deşi cel mai greu pentru a distruge citadela vrăjmaşă.”

În versiunea în care a fost strecurată „şopîrla” cuvîntul „Roma” a fost înlocuit cu „Berlin”.

Noţiunea folosită de Hitler, tradusă în ediţia română prin „schisma de Roma” ar fi fost mai apropiată de sensul primar dacă s-ar fi tradus prin: „despărţire de Roma”.

Iată cum a sunat propoziţia în care s-a operat schimbarea subversivă şi evident antinazistă: „Campania ‚despărţirea de Berlin’ părea mijlocul cel mai puternic de atac deşi cel mai greu pentru a distruge citadela vrăjmaşă.”

Noţiunea „despărţirea de Roma” (în germană: „Los von Rom”) devenise pentru nazişti un slogan de luptă împotriva catolicismului, considerat drept o religie „jidovită”, anti-naţională şi instrumentalizată de masonerie. Schönerer (1842–1921), la care se referă Hitler în pasajul citat, era un politician austriac antisemit care a desfăşurat o amplă campanie anti-catolică.

Introducerea anonimă a cuvîntului „Berlin” (în loc de „Roma”) apare prima dată în ediţia a 11-a, din februarie 1932. Mesajul a fost eliminat, abia 13 luni mai tîrziu, din ediţia a 20-a.

Istoricul Sösemann reproşează autorilor ediţiei critice, din 2016, că nu au acordat acestei modificări atenţia cuvenită, neglijînd atît contextul istoric, cît şi regulile de editare ştiinţific-filologică.

Istoricul Bernd Sösemann arată în studiul său că „Mein Kampf” se tipărea la vremea respectivă în tipografia müncheneză „Müller & Sohn” (Müller & fiul). Printre tipografi nu existau adepţi ai naţional-socialismului. Cei mai mulţi tipografi erau persoane apropiate partidului comunist sau socialist. Sösemann trage concluzia că unul dintre aceşti tipografi nidentificaţi a fost autorul modificării.

În studiul său, istoricul mai atrage atenţia şi asupra interpretării eronate a scrierii propagandistice a lui Hitler drept o agendă în vederea acaparării puterii. Interesul principal al lui Hitler consta în faptul de a oferi membrilor de partid un ghid ideologic, iar simpatizanţilor o scriere care să-i atragă şi apoi să-i integreze în mişcarea nazistă.
 
 
Hitler: „Mein Kampf“. Eine kritische Edition. Hrsg. im Auftrag des Instituts für Zeitgeschichte IfZ von Christian Hartmann, Thomas Vordermayer, Othmar Plöckinger, Roman Töppel. München/Berlin 2016.
 
Bernd Sösemann, „Mein Kampf“ – eine Edition mit Schwächen. Der Tagesspiegel, 25.1. 2018; Versiunea integrală a studiului a apărut în: Jahrbuch für Kommunikationsgeschichte, Franz Steiner Verlag, Stuttgart. O versiune electronică scurtată (Die Neuausgabe von Hitlers »Mein Kampf«. Eine anspruchsvolle Edition mit deutlichen Schwächen) poate fi citită aici [http://www.tagesspiegel.de/downloads/20885774/1/soesemann.pdf].

 
Ascultă AICI corespondența de la Berlin