La Leipzig despre pogromul antisemit de la Iaşi

În numeroasele articole, analize şi reportaje dedicate României, în ultimele zile, cu prilejul Tîrgului Internaţional de Carte din Leipzig, un roman se bucură de o atenţie deosebită. Este vorba despre romanul lui Cătălin Mihuleac, „America de peste pogrom”, apărut în limba română la Editura Polirom din Iaşi, iar acum, în limba germană, în traducerea lui Ernest Wichner, la Editura Zsolnay din Viena. Pentru versiunea germană s-a ales titlul „Oxenberg & Bernstein”, numele celor două familii care se află în centrul acţiunii care se desfăşuară pe două planuri narative. Primul, situat în realitatea contemporană, post-comunistă imediată, cel de-al doilea ancorat în realitatea anului 1941, anul sîngerosului pogrom antisemit din Iaşi. În urma exploziei resentemintelor antisemite, aţîţate de propaganda regimului fascist al lui Ion Antonescu, peste 13.000 de evrei au fost ucişi în vara lui 1941.

Despre această pagină a istoriei recente se ştie prea puţin, atît în România, cît şi în vest. Tocmai asta, dar şi faptul că revizioniştii şi negaţioniştii Holocaustului din România bagatelizează pogromul, l-au determinat pe Mihuleac să scrie acest roman.

„Oxenberg & Bernstein” este un roman-colportaj, ceea ce se desprinde şi din declaraţiile autorului, difuzate în cadrul unor emisiuni radio din Germania.

„Eu am avut privilegiul de a cunoaşte şi de a mă împrieteni cu supravieţuitori ai Holocaustului”, a povestit Mihuleac.

În recenziile publicate se reliefează traducerea excelentă, într-o germană fluidă, a lui Wichner. Acesta a reuşit să aplaneze anumite incoerenţe stilistice ale textului original şi să reducă asperităţile inerente unui roman-colportaj, transformîndu-le, din punct de vedere calitativ, într-un discurs literar omogen. Acest aspect al traducerii transpare şi din recenzia apărută în „Frankfurter Allgemeine Zeitung”. Recenzentul dezvăluie acolo şi ezitările iniţiale ale lui Wichner de a traduce romanul. Abia după ce auzise de reacţiile negative, Wichner s-a decis să-l traducă, pentru a contribui, astfel, la cunoaşterea unui capitol din istoria României din perioada dictaturii fascist-antonesciene.

Vorbind despre roman, Wichner a declarat într-un interviu acordat postului de radio Berlin-Brandenburg (RBB), că iniţial l-a contrariat tonul oarecum frivol al naraţiunii:

„Am avut impresia că povestirea e lipsită de respect faţă de greutatea conţinutului.”

În acelaşi interviu, Ernest Wichner (scriitor şi traducător, originar din România, membru al Grupului de Acţiune Banat – Aktionsgruppe Banat - plecat în Germania, în 1975) descrie şi felul cum se reacţionează în România faţă de un subiect, incomod, abordat de Mihuleac în romanul său:

„În rîndurile unei părţi a populaţiei din România există încă tendinţa de a nega anumite întîmplări [ca cele descrise în roman]. Autorul s-a gîndit că se va adresa unor oameni mai tineri, optînd pentru o tonalitate care contribuie la istorizarea întîmplărilor şi care, pe alocuri, este chiar amuzantă.” 

Mihuleac a relatat în mai multe interviuri cum a fost primită cartea sa incomodă în România. Într-o convorbire cu recenzentul postului naţional de radio „Deutschlandfunk”, cît şi într-un interviu acordat directorului editurii Zsolnay, Mihuleac a spus că au existat librării în România care au refuzat să vîndă cartea.

Reacţiile virulente de respingere, a mărturisit Mihuleac, l-au „întristat”.

La Tîrgul Internaţional de Carte din Leipzig, unde România este invitata de onoare, Cătălin Mihuleac va fi prezent şi va participa nu numai la lansarea romanului său, ci şi la cîteva dezbateri publice.