Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: Ofițerul care a compus La Marseillaise și Trăiască Regele

rouget_de_lisle.jpg

Rouget de Lisle intonând pentru prima oară La Marseillaise, pictură de Isidore Pils (1813–1875)
Image source: 
wikipedia.org / public domain

În 25 aprilie 1792 răsunau pentru prima dată în istorie acordurile unuia dintre cele mai frumoase imnuri naționale din istorie, azi cunoscut sub numele de La Marseillaise. Acest imn revoluționar a fost intonat de-a lungul secolelor ca un simbol al libertății. Linia melodică a imnului național francez continuă să îi inspire azi inclusiv pe suporterii unor echipe de fotbal. De exemplu, suporterii CFR Cluj își încurajează echipa preferată pe acordurile compuse în vâltoarea evenimentelor care au tulburat Europa după Revoluția franceză.

Imnul național al Franței de azi a fost compus în 25 aprilie 1792, la Strasbourg, de către Rouget de Lisle. Acesta a fost ofițer, poet și dramaturg. Rouget de Lisle a compus mai multe cântece patriotice, însă a rămas în istorie pentru marșul care s-a numit Cântecul de război al armatei de pe Rin, compus în aceeași zi în care Austria a declarat război Franței revoluționare. Marșul s-a răspândit rapid printre soldații francezi care plecau în război. În Paris, el a fost intonat în 30 iulie 1792 de către regimentele din Marsilia, venite să apere capitala Franței. De atunci, cântecul revoluționar a rămas în istorie sub denumirea de La Marseillaise. Din 14 iulie 1795, acest cântec a devenit oficial imnul național al Franței.

Istoria cântecului a fost una complicată. La Marseillaise a fost interzisă în timpul Primului Imperiu și al Restaurației. A redevenit însă imn național după Revoluția din iulie 1830, care a înlocuit dinastia de Bourbon cu cea de Orléans. În timpul Celui de-al Doilea Imperiu Francez, La Marseillaise și-a pierdut din nou statutul de imn național, pe care l-a recăpătat după proclamarea Celei de-a Treia Republici. De atunci, cântecul a rămas imn național, iar în perioada ocupației germane din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, La Marseillaise a devenit un adevărat simbol al libertății și al speranței, apoi, din 1944, al triumfului.

Destinul autorului imnului a fost la fel de zbuciumat ca și cel al cântecului. Rouget de Lisle a susținut Revoluția franceză, însă s-a opus radicalizării sale și instaurării unui regim de teroare revoluționară. În iunie 1792, Rouget de Lisle a fost destituit din funcția de căpitan al armatei revoluționare pentru că s-a opus arestării Regelui Ludovic al XVI-lea, care domnise în ultimii ani ca monarh constituțional. A fost reprimit în armată în 1795, însă a demisionat un an mai târziu. Rouget de Lisle a fost ostil instaurării Imperiului și i-a trimis lui Napoleon Bonaparte o scrisoare în care îl avertiza că se va prăbuși și că va trage și Franța în prăpastie alături de el.

Sentimentele monarhiste ale lui Rouget de Lisle s-au manifestat și în timpul Restaurației, când a compus un imn regal: Vive le Roi!, Trăiască Regele! Rouget de Lisle a primit o pensie viageră din partea Regelui Ludovic-Filip, care l-a ajutat să scape de sărăcie în ultimii săi ani de viață. Autorul imnului național al Franței a murit în 1836, în localitatea Choisy-Le-Roi. În 14 iulie 1915, rămășițele sale au fost transferate la Hôtel des Invalides.

Rămâneţi alături de noi la pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Rubrica Pagina de istorie din 25 aprilie 2018
581