
Cultură
Pagina de istorie: Cum au ajuns sfinți Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu
sfantul_sinod.jpg

După căderea comunismului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis canonizarea unor figuri emblematice pentru istoria românilor și pentru tradiția monarhică românească. Tradiția bizantină cerea ca, pentru a-i canoniza pe voievozii de odinioară, Unsul lui Dumnezeu, adică Regele Mihai I al României, să facă unele gesturi simbolice.
Din acest motiv, la insistențele unor ierarhi ortodocși, Puterea de la București a decis să îi permită Regelui exilat să revină în România cu ocazia sărbătorilor de Paști din 1992. Regele Mihai I a mers la Putna, unde s-a rugat la mormântul lui Ștefan cel Mare, iar apoi a fost întîmpinat la București de o mulțime de peste un milion de simpatizanți.
Vizita Regelui exilat a permis Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să proclame canonizarea voievodului Ștefan cel Mare. În ciuda vieții sale aventuroase, au primit precădere calitățile sale de apărător al credinței creștine și generozitatea cu care a ctitorit zeci de biserici și mănăstiri. A contat și faptul că, potrivit unor istorici, după căsătoria cu principesa bizantină Maria de Mangop, Ștefan cel Mare a primit, pe lângă titlul de voievod, și titlul de basileus, rezervat odinioară membrilor familiei imperiale bizantine.
În cazul lui Constantin Brâncoveanu, voievod al Țării Românești și unul dintre cei mai influenți principi ai vremii sale, pentru Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a contat moartea de martir pe care și-a asumat-o la Constantinopole. Constantin Brâncoveanu a pierit împreună cu fiii săi după ce a fost acuzat că l-ar fi trădat pe sultanul otoman. Membrii familiei Brâncoveanu ar fi avut posibilitatea să își salveze viețile, dacă ar fi renunțat la credința creștină și ar fi devenit musulmani. Însă Constantin Brâncoveanu a refuzat această posibilitate și a preferat să își dea viața pentru credința creștină.
Rămâneţi alături de noi la pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.
Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie