Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Depersonalizările lui Persefon

dv.jpg

Image source: 
Dilema Veche

L-am văzut recent pe colegul meu de la Folclor, Henri Lautrec Pășunel, foarte abătut. „Ce-ai pățit, maestre?“, l-am întrebat. „În pisicii ei de viață! Trebuie să predau singur seminariile de la cursul meu.“ 

„Păi, nu-l ai pe Persefon?“, m-am mirat eu, știind că făcea echipă cu un tînăr asistent, Persefon Uimitu. „Nu-l mai am! L-au dat ăștia afară.“ „Cum se poate?“ „Uite așa! A zburat din Universitate. S-a crezut mereu șmecher, capabil să fenteze corvoadele obișnuite ale poziției de asistent. Cei din conducere l-au pus acum doi ani în comisia de admitere. Știi prea bine, treaba asta se derulează în iulie-august, cînd toți vor să o șteargă în concediu. Inițial, Persefon a tăcut mîlc, dar, în preziua deschiderii porților pentru admitanți, a sunat la Decanat și a început să plîngă cu sughițuri, spunînd că îi murise subit bunica paternă, cea care îl crescuse ca o mamă. Ce puteau să zică bieții administratori? Condoleanțe, rezolvăm noi cumva, ai grijă de tine și de ai tăi. Apoi, au chemat oameni din vacanță, au convocat Consiliul și Senatul pentru refacerea legală a componenței comisiei. După numai o zi de la tragedie, ce să vezi? Se uită decanul, întîmplător, la știrile de seară ale PRO TV-ului și se freacă, siderat, la ochi. Reportaj de la malul mării, supraaglomerare de turiști. Unul dintre intervievați – vesel, în chiloți de baie și cu cremă antisolară pe el, Persefon însuși! Cum este apa, cum sînt prețurile? Mîncarea, plaja, cazarea? Uimitu răspundea superlativ la toate.

Citiți continuarea articolului semnate de Codrin Liviu Cuțitaru aici