Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Michael McClure, unul dintre poeţii emblematici ai curentului ”Beat”, a încetat din viață

mcclure.jpg

Michael McClure în 2004
Image source: 
wikipedia.org

Michael McClure, unul dintre faimoşii poeţi beat din San Francisco, a murit la vârsta de 87 de ani, după ce, anul trecut, a suferit un atac cerebral, scrie The Guardian citat de news.ro.

Pe 7 octombrie 1955, la vârsta de 22 de ani, McClure a ajutat la organizarea celebrului cerc de poezie beat Six Gallery, apoi a citit la Human Be-In în Golden Gate Park, eveniment care a lansat Vara Iubirii (Summer of Love) în 1967, şi la concertul „Last Waltz” al The Band, din Winterland (San Francisco), în 1976.

„Fără răcnetul lui McClure, nu ar fi existat anii 1960”, a spus odată actorul Dennis Hopper.

McClure le-a supravieţuit tuturor poeţilor beat având o carieră de peste 60 de ani, în care a publicat mai mult de 30 de volume de poezie, piese de teatru şi antologii.

Un model pentru Jim Morrison, aşa cum l-a caracterizat Los Angeles Times, McClure a susţinut turnee în Statele Unite, Mexic şi Japonia cu Ray Manzarek, claviaturistul şi compozitor al trupei The Doors.

Timp de 43 de ani, a fost profesor de poezie la California College of the Arts.

Potrivit presei locale, McClure a murit pe 4 mai, în Oakland, California.

Generația beat (the Beat Generation în limba engleză) a fost o mișcare social-literară inițiată de un grup de scriitori americani din anii 1950 și 1960, considerată a fi parte integrantă a contraculturii anilor 1960.

A avut ca centre de activitate cartierele Greenwich Village (New York), Venice West (Los Angeles) și North Beach (San Francisco), potrivit wikipedia.org. Adepții acestui curent, uneori numiți „beatnici” (beatniks în limba engleză), își exprimau alienarea de societatea convențională, „pătrată”, prin adoptarea unui stil de îmbrăcăminte neîngrijit și a unui vocabular împrumutat de la muzicienii de jazz.

Identificați de unii ca iubitori de jazz, droguri, excese sexuale și hedonism frenetic, ei pot fi mai degrabă caracterizați ca anti-autoritari, împotriva materialismului și conformismului american de după al doilea război mondial.

Printre operele principale ale acestei generații pot fi menționate poemul „Howl” a lui Allen Ginsberg (1956), romanul „Naked Lunch” al lui William S. Burroughs (1959) și romanul „On the Road” al lui Jack Kerouac (1957).

Cel care a folosit primul termenul „Beat Generation” a fost se pare Jack Kerouac într-o convorbire cu Jack Clellon Holmes în 1948, dar cel care a răspândit termenul a fost Jack Clellon Holmes, care a publicat în 1952 în „New York Times Magazine” un articol intitulat This Is the Beat Generation. („Aceasta este generația beat”).

Alți scriitori din această grupare literară sunt: Lawrence Ferlinghetti, Neal Cassady, Gregory Corso, Herbert Huncke și Peter Orlovsky.

Mișcarea a pierdut din avânt odată cu apariția curentului hippie și preocuparea mass-media cu alte probleme, de exemplu Războiul din Vietnam.