Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Marile pandemii care au ucis chiar și câte o treime din Europa

ciuma_atenei.jpg

Ciuma într-un oraș antic, pictură de Michael Sweerts, pictor flamand, 1618-1664

Încă din Antichitate, bolile au decimat populații întregi, în câteva zile, chiar și în câteva luni, declanșând teroarea oamenilor de răul necunoscut. Ciuma Atenei, ciuma bubonică, holera, gripa spaniolă și SIDA sunt marile epidemii cunoscute până acum de umanitate. Cum acționau acestea? Ce simțeau oamenii? Anne Marie Moulin este medic, director al Institutului Național de Cercetare în Sănătate din Franța și are un doctorat în istoria imunologiei. Cercetătoarea a explicat pentru France24 ce au reprezentat aceste pandemii pentru umanitate.

Traducere de Ana Maria Florea Harrison

Ciuma Atenei este prima pandemie documentată a umanității. În anul 430, înainte de Hristos, Atena este la apogeu. În secolul lui Pericle, boala cuprinde orașul. Thucydides, general, istoric și autorul Războiului din Pelopenoz, se îmbolnăvește și descrie simptomele: febră, sete extraordiară, pete pe corp. Boala e denumită ciumă, dar, de fapt, nimeni nu știe ce virus a cauzat-o. Thucydides povestește în special consecințele acesteia.

„Relatările lui arată cum un oraș, o societate asaltată de epidemie, își pierde reperele. Are loc o dezorganizare, o debandadă morală și religioasă. Lumea nu mai crede în nimic sau caută cu disperare orice divinitate pentru a i se supune,” spune dr. Anne Marie Moulin.

Potrivit lui Thucydides, răul ar veni din Etiopia, ar fi trecut prin Egipt, înainte să atace Europa și, în mod special,  Grecia. Toată lumea cunoscută a Antichității este atinsă, remarcă Anne Marie Moulin.

„Martorii vorbesc de epidemie și își pun problema că specia umană va dispărea. Deja, de la vremea aceea, există ideea că o epidemie pune sub semnul întrebării întreaga umanitate.”

Boala a atins puternic orașul grecesc ucigând o treime din populație. Istoricii spun că acesta a fost debutul declinului Atenei.

Ciuma bubonică sau moartea neagră a Evului Mediu

Ganglioni inghinali, sub braț sau la gât care, prin sânge, se transmit rapid în tot corpul. Iată simptomele ciumei negre care face ravagii în Europa în Evul Mediu. Odată infectate, victimele sunt sortite pieirii într-o suferință atroce. La vremea respectivă, nu se știa că puricii șobolanului pot contamina omul, iar acesta devine, la rândul său, vector al maladiei.

„Ciuma se transmite de la om la om prin mucozități, salivă, aerul infectat. Este o boală foarte gravă din două motive: în primul rând, atacă foarte rapid plămânii și, apoi, este foarte contagioasă. Ciuma s-a transmis foarte ușor în special în timpul priveghiurilor care adunau familia și vecinii în jurul persoanei decedate,” a descoperit Anne Marie Moulin.

Ciuma Bubonică nu era la primul său masacru. În secolul al VI-lea, a făcut ravagii în Bazinul Mediteranean și a slăbit considerabil Imperiul Roman. O mie de ani mai târziu, ciuma bubonică a traversat continentele, favorizată de călătoriile oamenilor și transporturile de mărfuri.

Anne Marie Moulin: „În Evul Mediul, se pare că ciuma bântuia pe undeva prin Asia Centrală, un continent puțin cunoscut. În curând, ajunge la Constantinopole, Marea Neagră și, apoi, se răspândește repede în țările mediteraeene. Cum principala cale de transport a călătorilor și a mărfii este marea, ciuma se deplasează de-a lungul porturilor și, în epoca respectivă, atinge mult mai puțin teritoriile din interiorul țărilor.”

În 5 ani, boala ucide între 25 și 40 de milioane de oameni, adică o treime din populația Europei. Acest nivel ridicat de mortalitate va marca mult timp mințile oamenilor, motiv pentru care lumea a intrat în panică în 1720 când ciuma a reapărut la Marsila. Frica se instalează și astăzi, când ciuma reapare în anumite țări africane.

Holera, considerată inițial boala săracilor și a inculților

Este marele ucigaș al secolului al XIX-lea, dar, la început, lumea se teme puțin de ea. Când holera apare în Franța, înalta societate este convinsă că nu îi atinge decât pe săraci, murdari și inculți. Fostul președinte al Franței, retras din viața politică, Jean Casimir-Perier, merge să-i viziteze pe bolnavii din hotelul Dieu, pe 6 aprilie 1832. Când Perier moare după câteva săptămâni, lumea înțelege că boala lovește fără să facă vreo diferență. După diaree intensă și vomă, dezhidratarea e atât de puternică încât poate transforma omul viu în cadavru în 48 de ore, spune Anne Marie Moulin.

„Este, de fapt, ceea ce descriu toți martorii: un mort viu, cu ochii adânciți în orbite, pielea trasă, cu o paloare cadaverică ce se instalează foarte rapid, cu plăgi albăstrii pe corp, care provoacă în cel care privește bolnavul o frică... albastră. De aici a rămas expresia albastru de frică”.

Frica albastră se răspândește în special în marile orașe, unde sistemul de canalizare este insalubru. Apărută în urmă cu câteva secole în Delta Gangeului, holera ajunge în Rusia în 1830 și, apoi, toată Europa Occidentală. Imigranți irlandezi și spanioli o duc până în Americi, unde face de asemenea ravagii. Bilanț global: peste un milion de morți.

Accesați aici materialul orginal in limba franceza.

Va urma