Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Prima vaccinare obligatorie de la noi datează din epoca fanariotă

mavrocordat.jpg

Nicolae Mavrocordat (1670-1730), domnitor al Moldovei
Image source: 
wikipedia.org

Coronavirusul nu este primul virus cunoscut de umanitate. Ciuma și variola au fost marii dușman al lumii timp de secole și nu au ocolit Țările Române. Ce făceau domnitorii să stopeze epidemiile? Carantina și autoizolarea sunt două soluții, dar din anii 1830 apare în Țările Române obligativitatea vaccinării contra variolei. Despre vaccinurile care existau acum 200 de ani vorbește la RFI profesorul doctor Octavian Buda, șeful catedrei de Istoria Medicinei la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila și fost președinte al Asociației Europene de Istoria Medicinei.

Citiți aici prima parte a interviului cu Pr. Dr. Octavian Buda.

Pr. Dr Octavian Buda: Carantina este o practică veche care apare la circa 20 de ani de la Ciuma Neagră din 1347 – 1350. Deja, prin 1377, există această idee a izolării unor oameni pentru o anumită perioadă de timp. De acolo vine și termenul de carantină, de la quaranta care în italiană înseamnă 40 de zile. Vodă Caragea, în timpul Ciumei Negre, a părăsit orașul și l-a închis, nelăsând practic ca epidemia să avanseze, dar lucrurile au fost totuși greu de ținut în frâu. Există cam două sisiteme de carantină care se manifestă în epoca respectivă. Un sistem foarte dur, pe linie habsburgică, în care granițele se închid total, Transilvania s-a închis imediat atunci, n-a mai ieșit și nu a mai intrat absolut nimeni, și un sistem mai nuanțat pe care îl vedem, iată, discutându-se și astăzi, de exemplu Carantina Venețiană. Aceasta spunea da, poți să ții un vas în rada portului 40 de zile și poți după aceea să-l lași pentru că o constatare oarecum epirică, i-a dus la concluzia că, dacă există o infestare, acea infestare nu rămâne în permanență cu virulența aceea maximă, ci scade sau dispare. Noi am avut, în istoria carantinelor, un personaj remarcabil, bunicul matern a lui Ion Cantacuzino, un grec pe nume Nicolae Mavros, care a organizat foarte eficient carantinele pe linia Dunării în perioada respectivă, de început de secol XIX. Mai recent, sigur că suntem într-o epocă în care apare microbiologia, sunt personalități de talia lui Victor Babeș de exemplu, care înțelege necesitatea aplicării vacinării.

Rep: Care afost primul vaccin introdus în Țările Române, când și cum reacționau oamenii?

Pr. Dr Octavian Buda: Prima vaccinare în sensul științific al termenului, o datorăm britanicului Edward Genner, la sfârșitul secolului  XVIII – începutul secolului XIX. Este vaccinarea din variolă. Interesat este că, populațiile de la noi, pe o filieră orientală, și acest lucru a fost remarcat și de soția consulului britanic de la Constantinopole, Lady Mary Montagu: un fel de vaccinare avant la lettre se practică de mult timp și constă în inocularea celui care este bolnav de variolă, o reinoculare care, sigur, avea un dublu tăiș pentru că putea să ducă la moartea persoanei, dar existau metode de a atenua virulența și aceasta se numește variolizare. Este o primă formă de, hai s-o numim, vaccinare care ducea la imunitate naturală în clipa în care apărea un nou val de variolă. Primul vaccin însă, are o caracteristică cu totul aparte. Există o boală, similară variolei, pe care o vac bovinele, vacile. De acolo vine și termenul de vaccin, de la vacca (în limba latină, n.r.). Variola vaccină se transmitea la femeile care se ocupau cu mulgerea vacilor. Boala era contagioasă, iar femeile făceau niște pustule foarte mici, neagresive, în jurul mâinii. Interesant este că persoanele respective făceau o imunitate naturală la variola umană care era foarte gravă. Ei bine, Edward Genner a avut inspirația să facă aceeași tehnică pe care noi o numim astăzi variolizare, cu puroiul luat de la un bolnav de variolă vaccină. De fiecare dată, la inoculare, persoana aceea făcea o formă ușoară, corespunzătoare variolei vaccine și toți cei care făceau acest vaccin aveau posibilitatea să devină imuni la revenirea variolei.

Vreau să spun un lucru, mai ales că au loc tot felul de discuții și pro și contra vaccinării: natura vaccinează în mod natural. Dacă X sau Y nu vrea să se vaccineze, îl privește, dar mecanismele de vaccinare nu sunt gândite de oameni în mod artificial, ci sunt inspirate de maniera prin care organismele se apără printr-un răspuns imun în fața agenților acestora de tip microbian care există în natură, iar savanții și cercetătorii reușesc să scurteze acest drum al unei imunizări, să zicem, de ordin natural, prin găsirea unei soluții prin care acestă imunizare să se facă foarte rapid.

Rep: Primul vaccin folosit în Țările Române a fost cel pentru variolă așadar...

Pr. Dr. Octavian Buda: Suntem, practic, în Epoca Fanariotă. Pulcheria Mavrocordat, soția lui Nicolae Mavrocordat, aplică acestă metodă de vaccinare și de variolizare. Să nu uităm că Ecaterina cea Mare și-a variolizat familia. Odată cu apariția domniilor din țările române de după 1830 și Regulamentele Organice instituie obligativitatea acestor vaccinări.

Rep: Cine e obligat să se vaccineze? Erau deja vaccinuri ca astăzi, sub piele?

Pr. Dr. Octavian Buda: Da, practic puroiul respectiv era uscat și se făcea un fel de zgâriere, scarificare din praful respectiv pe pielea pacientului. În primul rând, cei care trăiesc în mediile urbane, după aceea cei care lucrau în abatoare sau în zone legate de creșterea animalelor.

Rep: Și știm cum reacționează lumea? E reticentă, nu e reticentă?

Pr. Dr. Octavian Buda: În general, lumea rurală este reticentă, dar lumea urbană acceptă acestă vaccinare. Este abslut de ordin psihologic din cauza fricii create de aceste epidemii.

Citiți aici a treia parte a interviului cu Pr. Dr. Octavian Buda