Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


O întâlnire virtuală

steve_jobs.jpg

Image source: 
izquotes.com

Suntem într-un flux continuu de senzații, stări de spirit și sentimente extrem de diverse și, nu de puține ori, contradictorii. Explicația e cumva simplă și din fericire la îndemână; nu necesită o sondare abisală și cu atât mai puțin o investigație demnă de un film noir. O putem face oricând singuri și fără mare bătaie de cap dacă suntem suficient de curioși.

Lucrurile stau cam așa: avem o puternică dependență de tehnologie, o nevoie supradimensionată de a ști permanent ce se întâmplă, o teamă de izolare și de reacție întârziată la eveniment și, mai presus de orice, „obligația” fermă de a acoperi informație în domenii cât mai diverse, pentru că, nu-i așa, trebuie să știi ce e pe lumea asta, doar n-o să trăiești cu capul în sac, ca în Evul Mediu, ca înainte, ca pe vremea bunicii, ca un eremit, ca în peșteră etc.

În consecință, informația curge cu o viteză uluitoare în jurul nostru și ne influențează puternic interiorul (aproape în totalitate), ne construiește ziua, ne determină mood-ul. Suntem cu adevărat ceea ce mâncăm. În plus, semnul matematic pe care energia noastră îl poartă este determinat cu siguranță de propriile gânduri, ne-ar spune site-urile mai mult sau mai puțin ezoterice. Și ceea ce gândim vine într-o proporție covârșitoare din ceea ce citim. Iar de citit, citim mai mult ca niciodată.

Suntem băgați în știri și informație de tot felul până peste cap, aproape cu disperare. Pentru că trebuie să ținem pasul cu istoria. Nu contează că respirația și pasul ei sunt cât planeta, încordați și determinați reușim zilnic să-i dăm un tur complet. E un efort pe care nici nu-l mai simțim pentru că fericirea și stima de sine, autoevaluarea pozitivă și imaginea pe care o prezentăm celorlalți depind în foarte mare măsură de el.

Din fericire însă există preocupările zilnice constante care ne pun în față problemele atât de prozaic-concrete ale vieții și cer rezolvări pe măsură, fără ezitare sau amânări nedefinite: familia, serviciul și banii reprezintă triada care echilibrează extrem de eficient pasul atletic cu care nu ne mai săturăm să colindăm universul virtual al cunoașterii. La un moment dat e foarte probabil să ne simțim și obosiți tot sărind de pe un site pe altul și să ne oprim din cursa noastră frenetică pentru un covrig și-o îmbrățișare.

S-ar putea spune că suntem până la urmă totuși oameni și nu niște mașinării de tocat titluri și articole de prime-time și scandal. Nu știu de ce vrem să fim în permanentă în prima linie a desfășurătorului evenimentelor, dar probabil că, de când cu celebrele spuse, timpul înseamnă bani și informația – putere, ceva s-a modificat în noi irevocabil. Lucrurile sunt perfect valabile în ceea ce privește conținutul acestor perle ale eficienței, dar nu trebuie uitat că ele nu sunt singurele de pe piața de înțelepciune și cu atât mai mult nu acoperă în totalitate nevoile noastre.

Când Steve Jobs spune „Aș schimba toată tehnologia mea pentru o după-amiază cu Socrate”, poate e timpul pentru o ieșire în decor și un moment de reflecție. Sunt puțini cei care influențează cu adevărat viețile tuturor, mersul istoriei și viziunea asupra viitorului, iar Steve Jobs este unul dintre ei. Deci despre ce e vorba? Poate despre celebrul pas în lateral, undeva în „afara” lucrurilor, în acel spațiu privilegiat al minții în care ai posibilitatea contemplării propriei vieți și a evenimentelor?

Nu cred că Steve Jobs ar dialoga cu Socrate neapărat pe marginea uluitoarelor performanțe ale softurilor de ultima generație. Cred că mai degrabă întâlnirea lor ar încerca să articuleze dintr-o perspectiva nouă ceva despre sens, om și existență, bine și rău, adevăr și frumos, vechile și eternele teme care ne-au construit pe fiecare în parte, generație după generație. Este evident că afirmația lui Jobs are o greutate fantastică și șochează la prima vedere.

Te simți aproape ca într-un tren de superviteză deraiat direct în cosmos cu toate obiectele minții plutind în jurul tău exact ca pe Stația Spațială Internațională. Have a break, man!! O pauză alături de Socrate în căutarea sensului pierdut nu strică nimănui. O după-amiază a sufletului împreună cu unul dintre părinții filozofiei într-un efort de a descoperi o cale spre adevăr nu e de ici, de colo și cu atât mai puțin o decuplare de la „stricta actualitate”.

E momentul să te întrebi de ce faci, cum faci și mai ales pentru ce faci ceea ce faci. Și cred că un tip de filozof ca Socrate te-ar putea ajuta punându-ți exact întrebările potrivite. Era priceput la asta, Platon o garantează. Dar ceea ce vreau să spun e cu mult mai simplu. Nu știu dacă Steve Jobs a avut o viziune a mașinii totale (capabilă să dea răspunsul absolut la întrebarea despre „Viață, Univers și tot restul” vorba lui Douglas Adams), dar cred că a înțeles că la capătul demersului mai e nevoie de cineva căruia să-i și folosească celebrul răspuns „42”. Iar pentru asta este, evident, nevoie de OM. Ca să se mire, să se înfurie la culme și să reia totul de la capăt în răspăr și în ciuda „evidenței”. Și mai ales să râdă de sine însuși cu hohote. Sunt convins că Socrate se pricepea, și încă de o manieră homerică, și la asta. Garantat.