Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: Moartea lui Ștefan cel Mare

stefan_bun.png

Image source: 
historia.ro

În 2 iulie 1504, se stingea din viață cel mai important domnitor medieval din istoria Moldovei. Ștefan cel Mare domnise timp de 47 de ani asupra principatului moldovenesc și se dovedise un lider militar destoinic, un conducător capabil și un om plin de evlavie. Biserica Ortodoxă Română l-a declarat sfânt.

Ștefan cel Mare este cel mai strălucit reprezentant al dinastiei Mușatinilor. Era fiul domnitorului Bogdan al II-lea, care s-a urcat pe tronul părintelui său, Alexandru cel Bun, în 1449 și a fost ucis în 1451, la Reuseni, de către fratele său vitreg, Petru Aron.

Ștefan cel Mare a reușit să își salveze viața printr-un exil în Transilvania, unde s-a împrietenit cu un alt fiu de domn în pribegie, Vlad Țepeș. Șansele lui Ștefan cel Mare de a urca pe tronul Moldovei păreau mici, însă, în 1457, cu ajutorul unei oști trimise de Vlad Țepeș, care devenise domnitor al Țării Românești și cu cel al moldovenilor răsculați împotriva lui Petru Aron, a reușit să își învingă dușmanul și să se încoroneze.

A reușit să redreseze economia Moldovei și să alcătuiască o oaste însemnată. S-a luptat, pe rând, cu toți vecinii săi: polonezii, muntenii, ungurii, tătarii și turcii. A obținut victorii însemnate dar a și fost înfrânt de câteva ori.

Ștefan cel Mare a cucerit cetatea Chilia, care era fief maghiar de pe vremea lui Iancu de Hunedoara, dar, în 1484, a pierdut Chilia și Cetatea Albă în favoarea Imperiului Otoman, care le va stăpâni până în 1812. Însă aceste pierderi au fost compensate în Transilvania, unde suzeranul lui Ștefan cel Mare, regele Matia Corvin, i-a dăruit feudele Ciceul și Cetatea de Baltă, și în Polonia, unde Ștefan cel Mare a intrat în posesia Pocuției, veche feudă a domnitorilor moldoveni.

În 1504, Moldova era mai întinsă, mai puternică și mai respectată decât în timpul domnitorilor precedenți. Ștefan cel Mare conducea țara cu mână de fier. Însă războaiele îndelungate i-au șubrezit sănătatea. Domnitorul Moldovei avea o rană nevindecată din bătălia de la Chilia, din 1462. De asemenea, suferea de gută. Ștefan cel Mare era chinuit de bolile pe care medici venețieni, polonezi, maghiari și genovezi încercaseră, fără succes, să i le vindece.

În 1504, trei medici, un italian, un maghiar și un evreu au încercat să îi salveze viața domnitorului. În disperare de cauză, i-au ars rănile de pe picioare, însă, ca urmare a acestui tratament, starea i s-au înrăutățit. Unii istorici susțin că, înainte de moarte, Ștefan cel Mare s-ar fi călugărit, după ce a decis să îi cedeze domnia fiului său, Bogdan.

Moartea domnitorului a fost consemnată de cronicari din toată Europa, în condițiile în care el era unul dintre monarhii cunoscuți ai vremii.

”În anul 1504, în 2 iulie, marţi, ora 1, după răsăritul soarelui, din voia destinului, muri Ştefan, voievodul Moldovei, împovărat de lupte, bătrâneţe şi podagră. Natura îl făcuse norocos, isteţ şi viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în oraşul Baia şi lovit el însuşi în trei locuri la spate. Tot el – minunată faptă – înfrânse cu o mână de oameni şi alungă cu ruşine pe sultanul Mahomed, care avea 120.000 de ostaşi. Tot el, cu arma în mână, alungase peste hotarele Moldovei pe regele polon Ioan Albert, călcând învoiala prin care i-a fost asigurată de mai înainte libera ieşire a acestuia din ţară. Tot el zdrobi, mai de multe ori, şi respinse pe tătarii de dincolo de Volga şi pe cei din Crâm”, scria cronicarul polonez Miechowski la moartea domnitorului român.

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

 
Pagina de istorie din 2 iulie 2020