Jumătate de secol fără Tudor Mușatescu

Considerat de mulți critici cel mai bun dramaturg român după I.L. Caragiale, Tudor Muşatescu s-a născut la Câmpulung Muscel, la 7 martie 1903. A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie şi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, în 1924.

A condus mai multe companii teatrale efemere: Teatrul din Sărindar (1940), Teatrul "Tudor Muşatescu" (1941-1942), Teatrul "C.A. Rosetti", Teatrul Nostru şi Teatrul Colorado (1943-1944). A fost membru în comitetul de conducere al Societăţii autorilor dramatici români, ales în 1945.

A scris schiţe, romane, piese de teatru, însă adevărata sa vocaţie s-a dovedit a fi teatrul, în special comedia, Tudor Muşatescu fiind considerat de critici "un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialiene de moravuri" (Ovid S. Crohmălniceanu), prin tipologie, situaţii şi dialoguri spirituale.

A colaborat regulat, din 1919, la revista "Rampa", precum şi la reviste umoristice şi magazine ilustrate.

Ca dramaturg, a debutat în 1923 cu piesa "Focurile de pe comori", scrisă în limba franceză şi reprezentată la Paris.

În 1925 au fost jucate pe scena Teatrului din Craiova alte două piese, "T.T.R." şi "Datoria". Au urmat "Panţarola" (1928) şi "Sosesc deseară" (1931), piese prin care a încercat o reabilitare a vodevilului.

S-a impus cu comedia în trei acte "Titanic Vals", care a avut premiera în noiembrie 1932, la Teatrul Naţional din Bucureşti și care ulterior a fost jucată în multe oraşe europene.

În 1926 a publicat primul şi singurul volum de versuri, "Vitrinele toamnei".

A continuat cu schiţe ("Nudul lui Gogu", 1928; "Ale vieţii valuri", 1932), proză de experiment sub formă epistolară ("Doresc ca micile mele rânduleţe", 1934; "Fiecare cu părerea lui", 1970), romanul "Mica publicitate" (1935).

Piese la fel de apreciate au fost şi satira dedicată politicii şi politicienilor, "...Escu" (1933), dar şi "Visul unei nopţi de iarnă" (1937).

În intervalul 1930-1940, a fost inspector general al teatrelor.

În ultimul interviu acordat în 1970 revistei ”Teatrul”, cu puţin timp înainte de a muri, dramaturgul spunea: "Dacă îmi recunosc un merit ca dramaturg este că oricare dintre personajele mele, înţepate cu un ac, va sângera sânge viu, uman"

În 2010, cu ocazia a 40 de ani de la moarte, Editura Ars Docendi a reprodus, în ediţie anastatică, singurul volum de versuri al lui Tudor Muşatescu, "Vitrinile toamnei" (1926).

Surse: Agerpres, Ziarul Metropolis, arsdocendi.ro, "Dicţionarul general al literaturii române" (Editura Univers Enciclopedic, 2005), artline.ro