Pogromul din ianuarie 1941: (2) Mărturia rabinului Moses Rosen

Reporter: Domnule Șef Rabin pe 21 ianuarie 1991 se împlinesc 50 de ani de la debutul rebeliunii legionare și a pogromului de la București. Vă rog în calitate de martor al acelor teribile zile să povestiți experiența dumneavoastră personală.

Moses Rosen: Pe 21 ianuarie 1941 eram pe Bulevardul Carol. Camioane cu legionari străbăteau Bucureștiul, în mod suspect înarmați. Maiorul german Doring fusese asasinat la Hotel Ambasador. Desigur, cine altcineva putea fi vinovat, decât evreii!

Apăruseră manifeste semnate de Valerian Trifa, ulterior ajuns episcop ortodox la Detroit în Statele Unite, pe atunci lider al studenților legionari, care chemau la pogrom împotriva evreilor.

Eu sunt rabin, nu sunt profet, dar atunci mi-am zis: “La noapte va fi pogrom”. Am plecat la niște prieteni pe strada Traian, cărora le-am spus că la noapte va fi pogrom. Au început să râdă de mine.

Pe stradă nu era nici țipenie de om. Era o lumină nefirească, deși era noapte. Aș fi vrut să fie întuneric.

În jurul orei 2 noaptea se oprește o mașină în fața casei. Din ea au descins legionari înarmați. Portarul și servitoarele îi așteptau. Noi eram la parter.

Ei au urcat la etajul patru, au spart ușa și au început să arunce totul pe fereastră. La etajul trei era o femeie văduvă care a început să țipe. Legionarii au spart ușa și au strâns-o de gât. Noi eram ca niște condamnați la moartea care își așteaptă execuția.

La etajul doi era un evreu pe nume Taubman care se baricadase în apartament. El își cumpărase o cetățenie sud-americană și când i-a auzit pe legionari care forțau ușa a ieșit pe balcon și a început să țipe: “Sunt cetățean sud-american! Sunt cetățean sud-american! Ajutor!”

Pe mine simțul umorului nu mă părăsește niciodată și, deși nu era momentul potrivit, am izbucnit în râs. Era un râs amar, ce naiv era acest om, credea că îl mai salvează cineva la ora aceea.

Taubman a sărit de la balcon de la etajul doi, nu a murit, dar s-a lovit grav la falcă și a rămas invalid pe viață.

Apoi i-am auzit pe legionari spunând: “Hai să mergem la parter” și atunci s-a produs un miracol. Au încercat ușa dinspre scara de serviciu și dintr-o dată s-au răzgândit și au plecat.

Le-am spus gazdelor mele: “Să știți că ăștia se întorc”. De data asta nu au mai râs de mine. Am plecat cu toții împreună.

Pe stradă am fost opriți de o mașină care a oprit și am auzit: “Sus mâinile! Urcă-te în mașină. Actele! Ești evreu? Dă-te jos.” M-au lăsat în stradă și au plecat.

Pe strada Ștefan Mihăileanu m-am adăpostit. După o jumătate de oră aud pași. O lanternă, pistolul. “Sus mâinile. Nu ești ăla pe care l-am oprit acum jumătate de oră?” Era de fapt poliția oficială care îi căuta pe legionari și văzând că sunt evreu mi-au dat drumul.

În dimineața de 24 ianuarie 1941 după terminarea pogromului am văzut pe strada Vasile Adamache, unde este Sinagoga Mare, bălți de sânge, suluri sfinte rupte și sinagoga devastată.

De peste 1900 de ani de la Titus încoace toate pogromurile încep cu sinagoga. Acești criminali vor să ucidă spiritul cuprins în Tora – primele cinci cărți ale Bibliei Ebraice.

Rep: Care a fost bilanțul pogromului legionar?

MR: Antonescu a declarat că au fost uciși 639 de evrei. Noi avem un bilanț de 128 de morți. Vineri dimineața era un pelerinaj înfiorător la Morgă. Familiile căutau morții – mulți morți, bărbați, femei, copii, unii dintre ei mutilați.

Rabinul Moses Rosen a supraviețuit în mod miraculos în timpul Pogromului legionar din 1941

Sursa imaginii: 

https://artsandculture.google.com/

Maiorul medic militar Sami Roeder și- îmbrăcat uniforma cu decorațiile crezând că-i va impresiona pe legionar. L-au ucis. Apoi la Templul Coral au găsit oameni care se rugau. Au fost duși la Casa Verde unde au fost schingiuiți.

Din Traian se vedea Calea Călărași ca o mare de flăcări. Cerul era roșu. Mii de magazine jefuite sau numai devastate. Templul spaniol, care era o bijuterie, a fost incendiat. Numeroase alte sinagogi au fost arse sau devastate.

Rep: Dar în restul țării?

MR: În restul țării nu au apucat legionarii. Ei au pierdut partida din cauza lui Hitler, care avea nevoie de o armată română intactă ca să poate muri pentru propriile lui scopuri. În războiul împotriva URSS au murit 600.000 de militari români, iar Hitler știa că legionarii nu-i puteau oferi așa ceva.

Dar liderii legionari, între care Horia Sima și Valerian Trifa, au fost salvați de germani și luați într-un avion care i-a dus în Germania. Ei i-au servit lui Hitler ca mijloc de șantaj împotriva lui Antonescu.

Mulți dintre acei legionari se află acum în America. Ani de zile am fost “onorat” prin poștă cu diferite publicații. Și Securitatea lui Ceaușescu a conlucrat cu legionarii.

Rep: Aș vrea să facem o legătură cu prezentul. Se vorbește de legionari, sunt ei organizați în Occident?

MR: Horia Sima este un simbol, el are în jur de 80 de ani. Este un fapt notoriu că au fost sprijiniți, la un moment dat chiar de CIA.

Cum a ajuns Trifa episcop? Sunt diferite organizații, au activitate de decenii. Au un câmp de instrucție în Canada la Hamilton, de unde a venit un anume Doru Popescu.

Rep: Dar publicațiile lor conțin elucubrații...

MR: Da, dar aici avem de a face cu două generații, care nu știu nimic despre Holocaust, despre Garda de Fier, care se pomenesc că apar ăștia și spun ce spun și îi cred, de ce să nu-i creadă? Omul este înclinat să creadă în calomnii.

Avem de a face cu o organizație bine ticluită, bine finanțată, nu știm de cine. Au început o campanie în România, prin diferite forme.

Rep: Cam câți aderenți au?

MR: Nu aș putea să vă spun. Și eu am fost amuzat la început. Au fost niște asasinate suspecte în SUA. Întrebarea este: din ce trăiesc aceștia? Sunt multe camuflaje, dar ei profesează aceleași idei.

Rep: Asta din punctul de vedere al celor care se află peste hotare. Se vorbește în România despre de organizații legionare, despre lovitură de forță legionară. Sunt acuzate de legionarism personalități ale vieții publice.

Șef Rabinul Moses Rosen împreună cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe, Teoctist, la comemorarea victimelor Pogromului legionar în 1991

Sursa imaginii: 

Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din România

MR: Nu-mi pot însuși acuzații care nu pot fi dovedite. A fost o tendință la început, în februarie 1990 în anumite partide. A fost și în “Adevărul” și în “Dreptatea”. Este drept că aceste ziare s-au scuturat de mult de aceste tendințe.

Am vorbit cu domnul Corneliu Coposu, Partidul Național Țărănesc este cu totul altceva. Știu că Iuliu Maniu nu a fost antisemit, nici filosemit nu a fost.

Rep: Există legionari în România la ora actuală?

MR: Este de presupus că s-au strecurat câțiva. Poate chiar lucrează la puzderia asta de publicații care au apărut, spre exemplu “Oblio”, care publică Protocoalele Înțelepților Sionului. Ei nu știu că este un fals? Dacă s-ar publica în Marea Britanie ar râde lumea, dar aici lumea nu știe nimic.

Rep: S-a spus despre Ana Blandiana și Petre Mihai Băcanu că ar fi legionari.

MR: Departe de mine asemenea gânduri. S-a spus și despre Adrian Păunescu în timpul campaniei antisemite de pe vremea lui Ceaușescu, purtată de Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor. Eu l-am citit pe Păunescu, îl consider un mare poet și n-am găsit la el nicio urmă de antisemitism.

Rep: Nu vi se pare echivalarea antisemitismului cu legionarismul simplistă?

MR: Ba da, dar într-o asemenea încrâncenare ea e posibilă și trebuie evitată. Eu n-am văzut încă nicio declarație din partea naționaliștilor și a dreptei, cu excepția lui Păunescu, de condamnare a antisemitismului.

Este un fenomen? Este. Se manifestă în atâtea forme. Nu numai că a fost profanată sinagoga din Oradea, nu numai că a fost profanat cimitirul evreiesc de la Târgu Mureș, dar sunt mai grave articolele din presă, pline de venin antisemit.

Rep: De curând, președintele Senatului, Alexandru Bârlădeanu, a spus că nu există un fenomen antisemit în România, există doar voci izolate.

Rabinul Rosen l-a acuzat pe Corneliu Vadim Tudor de antisemitism

Sursa imaginii: 

www.adevarul.ro

MR: Nu sunt de acord. Acum este într-un moment de pauză. Acțiunea de izolare a antisemiților este binefăcătoare pentru poporul român. Eu i-am spus lui Corneliu Vadim Tudor: “Îl prefer pe primul Corneliu – Zelea Codreanu – celui de-al doilea Corneliu. Primul o spunea pe față – vreau să omor evreii.”

Al doilea, după ce a făcut ce a făcut, se laudă că nu este antisemit, că a avut o iubită evreică și are prieteni evrei.

Rep: Considerați că revista România Mare a lui Corneliu Vadim Tudor este periculoasă din acest punct de vedere?

MR: Eu îmi impun cât mai mult o poziție de apărare a noastră și nu una de atac împotriva altora, de aceea nu răspund la așa ceva. Una este înjurătura și alta este calomnia. Dacă sunt calomniat, trebuie să răspund. În legătură cu acuzația că aș fi vândut suluri sfinte în Israel se poate verifica foarte ușor la Ministrul Culturii de acolo.

Rep: Ce forme îmbracă antisemitismul în România?

MR: Au fost AC Cuza și Codreanu, apoi regimul lui Ion Antonescu și cel comunist cu forma lui mascată de antisemitism. Nu întâmplător, la 5 septembrie 1980, la 40 de ani de la venirea la putere a guvernului național-legionar, a apărut un articol antisemit în revista Săptămâna a lui Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor.

Pe vremea lui Ceaușescu nu aveam dreptul să dau răspuns. Astăzi, dacă democrația înseamnă a da libertate dușmanilor democrației, dacă democrația română binevoiește să se sinucidă cum a făcut-o democrația germană înainte de 1933, atunci trebuie să am și eu dreptul să mă apăr, să nu mă las scuipat chiar dacă nu mai e pericol de pogrom. După câte am înghițit nu trebuie să mai tolerăm asemenea lucruri.

Rep: Sunteți optimist cu privire la eradicarea fenomenului antisemit din România?

MR: Da, deși poate exista și antisemitism fără evrei. Terenul este sănătos, lecția este învățată de acum. Neofascismul nu aduce fascism numai pentru evrei, ci și pentru ne-evrei.

Există toate oportunitățile, cu o condiție: ca antisemitismul să fie combătut, să nu fie o diversiune a puterii sau a opoziției. Misiunea de a extirpa acest flagel este una ușoară, a venit vremea ca omenirea să scape de antisemitism.

Acest interviu a apărut inițial în cotidianul România liberă pe 19 ianuarie 1991.