Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pogromul din ianuarie 1941: (3) Marea răfuială a legionarilor cu evreii

cadavre.jpg

Cadavre de evrei la Morgă în ianuarie 1941
Peste 120 de evrei au fost masacrați de legionari în timpul Pogromului din ianuarie 1941
Image source: 
Wikipedia

Marius Cazan: Pogromul de la București este parte componentă a rebeliunii legionare din ianuarie 1941, argumentul în sprijinul acestei afirmații este că pregătirea rebeliunii și capacitarea maselor legionare de a se organiza a avut un caracter antisemit.

Parte dintre argumentele întâlnite în retorica legionară din ianuarie 1941 fac trimitere la componenta antisemită: conducătorii regimului, Ion Antonescu însuși, sunt acuzați că “s-au jidovit”.

Multe dintre manifestele care circulă prin București și în țară la începutul lui 1941 tipărite de Mișcarea Legionară și care au ca receptori fie populația generală, fie soldații, fac trimitere la această luptă pe care societatea românească și legionarii trebuie să o ducă împotriva bolșevismului, împotriva iudeo-comunismului, împotriva dușmanilor din interior din acest conflict, deci sunt destul de multe elemente de propagandă care fac trimitere la componenta antisemită a acestui conflict între Mișcarea Legionară și tabăra condusă de Ion Antonescu.

Reporter: Cum a fost pregătit acest pogrom?

Marius Cazan: Nu cred că putem vorbi de o premeditare temeinică, o pregătire de detaliu a pogromului sau a rebeliunii legionare. În cele mai multe dintre dovezile, mărturiile, relatările despre pogrom, atmosfera descrisă este mai degrabă una de haos, de lipsă de organizare.

Cu toate acestea, este evident că unele acțiuni au fost pregătite. Este vorba de mai multe locuri din București, mai multe zone cu densitate mare de populație evreiască, care sunt “periate”, de grupuri de legionari sau apropiați ai Mișcării Legionare, care fie independent, fie cu participarea populației locale, a vecinilor, ajungă să jefuiască, să ia ostateci, să distrugă locuințe, imobile, mici afaceri care aparțineau populației evreiești și cei care sunt luați ostateci ajung cel mai adesea în instituții, în locuri care aparțin Mișcării Legionare și sunt câteva locuri care au intrat în istoriografie și sunt cel mai adesea amintite atunci când se amintește de Pogromul din ianuarie 1941.

Reporter: Cum au fost alese victimele, cine erau acești oameni care au fost țintiți de Mișcarea Legionară?

Marius Cazan: Aș spune că sunt două categorii de victime: pe de o parte persoane care ajung să fie victime din cauza locului unde se aflau, în sedii și locuri comunitare țintite de Mișcarea Legionară, de pildă sinagogi sau sedii de comunitate, ca cel al Comunității Evreilor din București, unde-și avea locuința la vremea respectivă și Șef Rabinul Alexandru Șafran, pe Strada Burghelea.

Astfel de locuri ajung să fie controlate pentru câteva zile de legionari, iar cei care sunt găsiți acolo devin victime – sunt torturați și mulți dintre ei uciși.

O altă categorie de victime sunt cei care pur ți simplu sunt luați de pe stradă, în dreptul sinagogilor sau chiar din interiorul sinagogilor și duși în diferite locuri controlate de către făptași.

Există o mare componentă de hazard, cel mai adesea întâmplarea a făcut ca anumite persoane să fie ales și să ajungă victime ale pogromului.

Reporter: Ați vorbit de locuri, poate cel mai faimos era ceea ce pe vremea aceea era Abatorul, de pe cheiul Dâmboviței. Acolo au fost duși, executați și atârnați în cârlige, unele cadavre având pe piept inscripția “Carne cașer”. Există documentat acest fapt?

Marius Cazan: Este cel mai faimos tocmai din cauza cruzimii sau au situației foarte dure pe care o descrie acest episod. Nu există fotografii ale celor întâmplate la Abator. Există însă mai multe mărturii cu privire la ceea ce au găsit autoritățile la Abator.

Cadavre de evrei la Jilava, ianuarie 1941
Peste 80 de cadavre de evrei au fost găsite în Pădurea Jilava
Image source: 
CNSAS 010149

Se cunosc câteva nume de persoane despre care se bănuiește că au fost implicate în faptele de la Abator și mă gândesc acum la Mircea Petrovicescu, care era o persoană importantă în Mișcarea Legionară din București, bănuit a fi coordonatorul unor grupe violente de făptași în timpul Pogromului – el este cel care  a condus echipa de legionari care i-a asasinat pe membrii familiei Frânghieru, de exemplu – o altă poveste amintită în contextul pogromului de la București.

Petrovicescu este cel care a condus echipa de legionari care a dus o parte dintre evrei la Abator. Nu știm dacă această echipă este aceeași care i-a schingiuit și i-a omorât pe evrei acolo.

Da, există relatări care vorbesc fără echivoc de acest episod, dar nu există fotografii care să-l documenteze.

Reporter: Care este bilanțul uman și material al Pogromului din ianuarie 1941?

Marius Cazan: Au fost uciși între 121 și 123 de evrei, cea mai mare parte în Pădurea Jilava, evrei torturați în sediul Corpului Muncitoresc Legionar din Calea Călărași, numărul 37 la vremea aceea, clădirea mai există încă azi, este la intersecția străzii Hristo Botev cu Calea Călărași.

Doar aproximativ jumătate dintre evreii torturați în sediul Corpului Muncitoresc Legionar au fost uciși în Pădurea Jilava, cealaltă jumătate a avut o soartă mai puțin crudă, au fost ținuți ostateci vreme de două zile undeva în nordul orașului în ceea ce pe vremea aceea se numea Ferma Căpitanului, o tabără de lucru în zona Laromet, în Mogoșoaia.

Pe lângă 121 – 123 de morți, ale mii de persoane au fost rănite, frica și panica aduse de acest episod în comunitatea evreilor din România, nu doar din București, din păcate nu pot fi măsurate.

Există de asemenea pagube materiale, contorizate între 1200 – 1300 de imobile care aparțineau evreilor care au fost distruse, de asemenea zeci de temple și sinagogi din București au fost devastate sau chiar distruse complet.

Reporter: Aș dori să vă referiți la cel mai faimos exemplu de sinagogă distrusă – Templul Comunității Sefarde – Cahal Grande.


Templul Sefard Cahal Grande înainte și după incendierea de către legionari
Templul sefard Cahal Grande era una dintre cele mai frumoase sinagogi din sud-estul Europei, înainte de distrugerea sa de către legionari
Image source: 
Wikipedia

Marius Cazan: Se spunea despre acest Templu că era una dintre cele mai spectaculoase și mai frumoase sinagogi din sud-estul Europei și care a fost arsă până la temelii. Mulți martori spun că pompierii, autoritățile în general, au intervenit pentru stingerea incendiului abia după ce sinagoga a fost distrusă și exista pericolul ca focul să se extindă în împrejurimi.

Reporter: Au fost pedepsiți făptașii din Pogrom sau pedepsele s-au referit doar la participarea la rebeliunea legionară?

Marius Cazan: A existat o serie de anchete și procese începute chiar în 1941, iar făptașii au fost trași la răspundere pentru întreaga lor activitate ilegală din timpul statului național legionar înființat în septembrie 1940.

Nu a existat un interes prea mare din partea autorităților antonesciene de a ancheta și a face capete de acuzare distincte pentru violențele cu caracter antisemit, nici din perioada statului național-legionar, nici din timpul Pogromului.

Cu toate acestea, există câteva tabele și sinteze statistice care arată amploarea condamnărilor pentru rebeliune și pogrom. Parte dintre cei care au participat la masacrul din 26 – 27 noiembrie 1940 împotriva unor foști demnitari ai regimului lui Carol al II-lea (1930 – 1940) au fost făptași și agresori și în timpul rebeliunii legionare și Pogromului din ianuarie 1941.

Sunt circa 7000 de condamnări penale în întreaga țară, la diferite pedepse, cu mulți dintre ei condamnați în contumacie, dintre aceste am reușit să identific mai multe fapte sau abuzuri cu caracter antisemit în dreptul a 300 dintre aceste persoane. E drept, mulți dintre ei sunt judecați în lipsă, dar mulți nu au primit pedepse “exemplare”.

Există de asemenea un număr de condamnați despre care nu am certitudinea că aveau o apartenență la Mișcarea Legionară, de pildă unii condamnați pentru profanarea cadavrelor.

Reporter: Ați menționat cetățeni care s-au alăturat legionarilor în violențe și jafuri. Dintre aceștia au fost unii condamnați, nu neapărat cu apartenență legionară?

Marius Cazan: Da, există și am în minte cazurile câtorva vecini din timpul Pogromului de la București, de pe Calea Văcărești de exemplu, îmi amintesc acum de un frizer care vandalizează o prăvălie din apropierea locului în care-și avea activitatea, de un instalator care de asemenea participă alături de un grup de legionari la jefuirea unor prăvălii din apropierea locuinței sale.

Ion Antonescu cu Horia Sima
Liderul legionar Horia Sima a fost condamnat în contumacie după rebeliunea împotriva lui Ion Antonescu
Image source: 
Wikipedia

Există astfel de contribuții ale persoanelor civile, ale cetățenilor, care ajung să fie pedepsite în perioada imediat următoare, e drept nu am urmărit în ce măsură aceste pedepse au fost duse la îndeplinire, dacă au fost anchetate și parte dintre ele au avut parte și de sentință, dacă pedeapsa a fost executată și nu întotdeauna e vorba de pedepse privative de libertate, dacă amenzile penale au fost plătite sau bunurile jefuite au fost înapoiate, din păcate nu pot spune acest lucru.

Reporter: Unii simpatizanți ai Mișcării Legionare din ziua de azi au insinuat că Pogromul de la București și rebeliunea legionară au fost cauzate de o infiltrare comunistă în rândurile legionarilor. Există probe în favoarea unei astfel de afirmații?

Marius Cazan: Nu există dovezi care să susțină această ipoteză, e drept însă că cea mai activă componentă a Mișcării Legionare în timpul rebeliunii și a Pogromului de la București a fost Corpul Muncitoresc Legionar.

Comemorare Pogrom 2018
În Pădurea Jilava a fost instalalată o placă comemorativă în memoria victimelor Pogromului din 1941
Image source: 
Marius Cazan

Această organizație a avut o creștere considerabilă atât în anul 1940, dar și în anii precedenți, fiind o componentă tânără a Mișcării Legionare, înființată în 1936 și a avut o creștere importantă și a contribuit la masificarea Mișcării Legionare, iar mulți dintre noii membri legionari nu avea interiorizate ideologia și valorile pe care Mișcarea Legionară și le asuma.

De aici, poate, s-a conturat această ipoteză că Mișcarea Legionară ar fi fost infiltrată de persoane care aparțineau Partidului Comunist din România (aflat în ilegalitate la acea vreme), cu scopul de a o compromite.

Eu nu cunosc situații în care ilegaliști comuniști sau apropiați ai PC din România să fie deconspirați în perioada statului național-legionar sau mai târziu să existe exemple care să dovedească un traseu de genul acesta.

În schimb, există destul de multe situații în care membri activi și violenți din perioada statului național-legionar sau chiar și dinainte ajung să fie membri în Partidul Comunist după 1944, iar în perioada de creștere intensivă a PCR, 1946 – 1950, sunt extrem de mulți foști legionar care se înscriu în partid, din diverse motive.

Am urmărit parte dintre agresorii din timpul Pogromului de la București de la jumătatea anilor ‘40 și în anii ’50 care se încadrează acestui model. Mulți ajung fie în pușcărie, fie ajung să se camufleze în societatea postbelică, în calitate de membri PCR sau în structurile statului comunist din România.

Reporter: Au existat supraviețuitori făptași din vremea Pogromului de la București care au reapărut în societatea românească după 1990?

Marius Cazan: După știința mea astfel de cazuri n-au existat, nu-mi dau seama acum dacă Traian Boeru, care a fost o persoană importantă în timpul Pogromului, al rebeliunii și al statului național-legionar a supraviețuit până după 1990, nu cred, în schimb a fost o persoană activă în mediile legionare din Occident.

Unii dintre acești făptași s-au manifestat în Diaspora românească din Occident, cu vederi de extrema dreaptă și mă gândesc la un caz pe care am încercat să-l documentez, pe care l-am pomenit mai devreme, al lui Mircea Petrovicescu.

El ajunge în anii ’60 o persoană realizată din punct de vedere social și economic la Viena și care se apropie treptat spre sfârșitul vieții de grupurile de emigranți români din Austria și chiar de Ambasada României de la Viena, încercând să revină în România la sfârșitul vieții.

Dar persoane active și cu notorietate publică, care au fost făptași în timpul Pogromului de la București nu există în perioada post-comunistă, după știința mea.

 
Ascultați interviul cu Marius CAZAN realizat de Petru CLEJ