Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Spolierea economică a evreilor: 2. Jaful lui Antonescu, 1941 - 1944

spolierea_evreilor.jpg

Donații făcute de evrei din România în timpul celui de-al doilea război mondial
Evreii au fost obligați să susțină masiv prin donații efortul de război al României
Image source: 
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel"

După îndepărtarea de la putere a legionarilor în ianuarie 1941, Ion Antonescu a trecut pe de o parte la nimicirea unei părți importante a evreilor din România și pe de altă parte la jefuirea bunurilor evreilor. Politologul Liviu Rotman continuă povestea acestui jaf de proporții.

Reporter: Când au început confiscările de proprietăți imobiliare urbane?

Liviu Rotman: Confiscarea proprietăților imobiliare urbane începe în iulie 1941, după începutul războiului, nu e mult mai târziu, sunt câteva luni, dar li s-a părut mult mai urgent să rezolve proprietățile rurale, iar la cele urbane au dat și un termen de rezolvare, adică s-au purtat un pic mai cu mânuși.

Sunt scoși din casele lor evrei. De fapt este o lovitură dată, unu - proprietarului evreu de imobiliar, doi - chiriașului evreu și aici aș vrea să amintesc un exemplu celebru, Jurnalul lui Mihail Sebastian ,unde vedem marea lui problemă că în calitatea lui de chiriaș împreună cu mama este scos din apartamentul în care locuia, pentru că era central și îi era dat un apartament mai la margine, atunci era mai la margine însemna în zona Bisericii Antim. Deci are loc și eliminarea chiriașilor.

Plus că în această perioadă se votează statutul militar. În statutul militar evreii sunt scoși din orice obligație față de armata română adică nu li se mai dădea cinstea de a purta uniforma română. Unii mai făceau concentrări, mai ales doctorii, făceau multe concentrări și ei sunt scoși dar li s a spus pentru că dacă nu fac armata - ca și când ei nu ar fi vrut să facă armata - sunt puși să plătească niște sume de bani, foarte mari.

Apoi au trebuit să facă munci la cererea autorităților administrative, primării de sector sau autorități militare, evreii erau concentrați la construirea de aerodromuri, de drumuri și la vestita curățire a zăpezilor. De unde a apărut și zicala “zăpadă e ceva alb care face zile negre evreilor”.

R: Știu că existau - nu știu dacă se pot numi lagăre - dar erau lagăre de muncă unde lucrau evreii, dar nu se întorceau acasă seara, noaptea.

LR: Da, nu erau locuri de concentrare, nu erau lagăre, erau zone de concentrare pe sistem militar de cazărmi în care ei nu aveau dreptul să iasă decât li se dădea voie și duceau o viață foarte grea.

Evrei la muncă obligatorie
Regimul Antonescu a pus evreii la muncă obligatorie
Image source: 
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel"

De altfel, pentru a fi umiliți purtau o anumită uniformă, dar nu era uniforma militară, era o uniformă diferită, pentru că exista și un tip de muncă obștească pe care o făceau tineri sau cetățeni români și pentru aceștia era o cinste.

R: Da de fapt pentru evrei era o muncă forțată.

LR: Era o muncă forțată. Apropo de curățatul zăpezii, vreau să amintesc că totuși societatea românească a avut și oameni de mare suflet. Preotul și cărturarul Gala Galaction, văzând că evreii curăță zăpada, a luat și el o lopată și a zis dacă ei pot, pot și eu, a fost un semn de solidaritate sau George Enescu care la vila lui pe care o știm pe Calea Victoriei a venit cu personalul lui să le dea ceai. Erau gesturi frumoase dar minoritare.

R: După începutul războiului jaful oficial de fapt s-a înăsprit. Știu că în cartea sa Distrugerea economică a evreilor români (Editura Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", 2008) regretatul Jean Ancel estimează că efortul de război al României a fost susținut în proporție de 25% de evrei.

LR: Este adevărat. Nu știu dacă cifra este mai mică sau mai mare, pentru că din păcate el nu mai este de mult în viață și au mai avut loc cercetări care cred că au agravat situația, dar are pe de-a-ntregul dreptate.

Jaful a început și la el au participat instituții onorabile. care prin politica lui Antonescu au fost obligate să participe la politicile specifice de Holocaust și de jaf în cazul acesta.

Vreau să dau exemplul participării la acest jaf a Băncii Naționale a României, e o problemă foarte gravă care nu e îndeajuns de cunoscută și nu e îndeajuns de recunoscută. În sensul că nu există din câte știu eu și știu o recunoaștere a acestui fapt de însăși această instituție care e atât de importantă, a fost și va fi.

Antonescu hotărăște ca bunurile evreilor în special a celor care au fost deportați din Basarabia, Bucovina din județele care erau în Moldova, Dorohoi și zona Dorohoi care au fost deportați în Transnistria, să fie confiscate.

Mircea Vulcănescu
Mircea Vulcănescu a coordonat jaful evreilor deportați în Transnistria din partea ministerului de finanțe
Image source: 
IICCMER

Când zic bunuri înseamnă bani fie sub formă de valută românească, valută străină, obiecte de valoare, pietre prețioase, obiecte personale care uneori erau bijuterii, ca și  alte materiale considerate importante pentru economia României atunci era exportul de război, de exemplu carton și talpă.

Prin lege erau confiscate și erau preluate de statul român, deci era o confiscare legală, un jaf prin lege iar Antonescu dă, și am văzut documentul, această sarcină Băncii Naționale a României. Cel care va coordona activitatea băncii pe această direcție va fi, o spun din păcate, dar e bine să știm totul, un om de cultură despre care se vorbește mult - Mircea Vulcănescu, care era subsecretar la Ministerul de Finanțe și el a coordonat aceste politici. Sigur nu era inițiativa lui, dar a participat ca un instrument.

R: Nu numai cei care au fost deportați, dar și cei care au rămas și care nu au fost deportați au fost obligați să contribuie la aceste lucruri.

LR: Rolul Băncii Naționale este foarte mare. Ați spus înainte de situația de 25% de care amintește Jean Ancel și într-adevăr se pare că Banca Națională a stat foarte bine ca valută și ca aur în acea perioadă foarte grea pentru România era perioadă de război.

Ce se întâmpla în momentul când evreii, și aș adăuga nu numai evreii dar și romii au fost trecuți peste Nistru, li se confiscau toate aceste bunuri. Întâi erau confiscați încă de acasă, însă știți cum este omul vrea să-și ia inelul de logodnă, de căsătorie, cerceii de la mătușa, ceasul pe care l-a primit la bacalaureat și avem zeci de dovezi că aceste bunuri sunt confiscate la trecerea Nistrului, erau "puncte de primire", unde era armată, jandarmerie și erau și reprezentanți ai Băncii Naționale care pur și simplu le confiscau, inclusiv prin tortură și subliniez acest lucru pentru că am văzut cine erau reprezentanții acestei organizații, nu erau niște torționari oarecare, erau funcționari superiori.

Pentru a fi funcționar superior de la Banca Națională îți trebuiau studii în străinătate și mii de oameni au participat la torturi. Și li se luau lucrurile și erau duse la Bancă Națională. Antonescu a intentat niște procese nu pentru că s-au luat bunurile evreilor, dar pentru că pe drum a existat acte de corupție și deturnări.

Legea prevedea ca ele să intre în Tezaurul României, s-au înființat filiale speciale ale Băncii Naționale în zonă și despre acest lucru avem rapoarte cu cifre ale bunurilor în valută, aur și așa mai departe care au fost confiscate. Exemplu de un personaj celebru prin participarea la torturi era un șef de serviciu la Banca Națională un anume Ion Mihăiescu, care se plimba tot timpul, o spun martorii, fie supraviețuitori ai Holocaustului, fie ofițeri români care erau în concentrare, se plimba cu bățul în mână ca să-i lovească pe evrei și să obțină aceste bunuri

R: Plus jaful ilegal al militarilor, al jandarmilor

LR: Se adaugă, sunt lucruri groaznice greu de reprodus greu de auzit. Sunt dovezi cu documente că cei care mergeau spre Transnistria erau la un moment dat conduși de către un subofițer, un plutonier sau poate chiar un locotenent.

Evrei la trecerea Nistrului la Volcineț, 1941 - 1942
Evreii deportați erau jefuiți de toate bunurile lor la trecerea Nistrului
Image source: 
Yad Vashem - Memorialul Holocaustului, Ierusalim

Țăranii pe drum, îi opreau, tratau cu comandantul de convoi îi plăteau o sumă. Și un anumit evreu care era avea cizme mai bune sau un palton mai bun pe el își luau aceste bonuri și  era de multe ori erau omorâți.

R: Fac o paranteză, am vorbit în anul 1998 în documentarul BBC și  pe care l-am făcut cu Felicia Carmelly din Vatra Dornei care era copil. Ea a asistat la executarea unui evreu deportat care avea un palton bun. Țăranul a venit la jandarm, a zis vreau paltonul ăla, jandarmul l-a împușcat pe evreu, iar țăranul a luat paltonul.

LR: Acum mă întorc la ce m-ați întrebat. Pentru cei care nu au fost deportați, s-au creat niște fonduri la care evreii erau obligați să cotizeze sume din ce in ce mai mari, iar la un moment dat au pus obligația pentru întreaga comunitate evreiască să plătească o sumă foarte mare care pur și simplu nu exista, nu se putea plăti.

Atunci este o intervenție a lui Wilhelm Filderman, care nu mai avea nicio funcție de conducere la Comunitate, dar care avea un mare prestigiu și care este deportat în Transnistria de Antonescu din cauza acestei intervenții.

Exista o serie de asociații, de fundații care erau părtașe la aceste jafuri. Am văzut documente, și te întristează când vezi societăți care au un prestigiu în istoria culturală a României. Aș aminti de Societatea Culturală ASTRA, care cere din banii luați de la evrei să i se dea și societății, care avea o serie de proiecte culturale foarte importante. 

Legat de acest lucru, Mihail Sebastian povestește că atunci când s-au confiscat imobilele de care am vorbit înainte s-a întâlnit pe stradă cu scriitorul Camil Petrescu, care-i zice uite se confiscă bunurile evreilor și Sebastian a crezut că are un moment de revoltă împotriva acestei măsuri, dar Camil Petrescu a spus: nici acum eu nu o să primesc casă.

Ceea ce e foarte interesant că avem confiscări de bunuri, în special comunitare evreiești, în iulie 1944 și nu trebuie să fii mare politolog să îți dai seama că sfârșitul se apropie și totuși activitatea aceasta continua.

Petru: Ce se întâmplă după 23 august 1944?

Invitat: După 23 august 1944 este decizia regală de revenire la Constituția din 1923, se reia teoretic statul de drept și se vorbește de anularea întregii legislații, nu numai cea privind evreii. Trebuie spus însă că în problemele legate de evrei a existat o încetineală.

Evrei emigrând din România în Palestina pe vasul Smirnîi în 1945
După 23 august 1944 evreii supraviețuitori ai Holocaustului din România au început să emigreze masiv în Palestina (din 1948 statul Israel)
Image source: 
Max Nordau

Oricum nu imediat, a mai apărut o lege în septembrie 1944 care nu prea s-a aplicat. În decembrie 1944 apare o nouă lege când se începe aplicarea ei foarte lentă de guvernele democratice deja post Antonescu, Sănătescu și Rădescu și după aceea în continuarea lor guvernul Groza a avut cam aceeași atitudine, adică cele două părți stânga și dreapta nu aveau o politică diferită.

Existau poziții diferite la unii oameni politici, dar în general se considera că problema evreiască poate aștepta pentru că se spunea “E foarte dificil, este o problemă socială, în aceste case au intrat oameni. Ce să faci cu acești oameni, vor fi revolte”.

R:  În concluzie, ce rol a jucat spolierea economică împotriva comunității evreiești?

LR: Mie nu mi se pare răspunsul foarte simplu dar nu și simplist, adică a dus la o pauperizare a populației evreiești, în starea de sănătate și în starea de încredere a acestei populații, care iese din Holocaust și apoi din perioada comunistă dintr-o anumită normalitate a unei colectivități umane, speriată și trăită tot timpul cu pericolul deasupra capului.

Deci de o parte a dus la o pauperizare, la schimbarea structurilor sociale și la dorința lor de a părăsi țara - o parte mare a populației evreiești, nu întâmplător și eu am studiat și în partea cealaltă, deci din documente israeliene.

Majoritatea primelor valuri de emigrare sunt oameni foarte simpli, sunt acei membri ai comunității cu mici ateliere, mici prăvălioare, cârciumioare și așa mai departe, din Dudești, Văcărești, care au avut un sentiment al istoriei și al politicului mult mai corect decât intelectuali cu universități absolvite, au simțit oamenii aceștia că trebuie să plece. Ceea ce intelectualii au făcut-o mai târziu sau niciodată. Deci, asupra evreilor e clar a dus la pauperizare, la o îndepărtare a lor de mediile romanești.

Profesor Universitar dr Liviu Rotman predă Istorie Modernă și Contemporană a României la Școala Națională de Studii Politice și Administrative. El a fost membru în 2003 - 2004 al Comisiei Internaționale de Studiere a Holocaustului din România, "Elie Wiesel".

 
Ascultați partea a doua a interviului cu Liviu ROTMAN, realizat de Petru CLEJ