Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cinci ani fără Umberto Eco

umberto_eco_bun.jpg

Umberto Eco
Image source: 
timeshighereducation.com

La 19 februarie 2016 înceta din viață scriitorul, filozoful și semioticianul italian Umberto Eco, profesor emerit al Universității din Bologna, la mai puțin de un an după ce stârnise o adevărată polemică pe plan mondial prin declarația sa referitoare la ”legiunile de imbecili” de pretutindeni cărora rețelele sociale le dau prilejul de a-și răspândi imbecilitățile:

Reţelele de socializare au oferit dreptul la opinie unor legiuni de imbecili care până acum îşi exprimau părerea doar în baruri, în faţa unui pahar de vin, fără să facă vreun rău comunităţii. Camarazii lor îi reduceau imediat la tăcere. Dar acum au acelaşi drept la cuvânt precum un laureat al premiului Nobel”, argumenta în 2015 profesorul italian în faţa studenţilor universităţii din Torino, unde fusese invitat pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa în „Comunicare şi Mass-Media”.

A fost poate unul din ultimii mari luptători pentru valorile fundamentale ale umanismului la nivel planetar, puse și astăzi, mai mult ca în 2015, în pericol de diversele curente de ”gândire”, ”progresistă”, ”neo-marxistă”, ”egalitaristă” și altele de aceeași teapă inițiate și propagate de hoarde de semidocți, care, în fond, nu urmăresc altceva decât să înlocuiască gândirea umană cu diversele ideologii, după cum spunea nu demult într-un interviu pentru RFI România regizorul Andrei Șerban.

Celebru pentru romanele sale „Numele trandafirului” și „Pendulul lui Foucault”, Umberto Eco a fost un autor prolific, unul dintre cei mai buni specialiști în semiotică și teorie literară, dar și un foarte bun autor dei cărți pentru copii.

Umberto Eco s-a născut în orașul Alessandria, în Piemont, în 1932. Numele său de familie este probabil un acronim pentru "ex caelis oblatus" (Latină - "un cadou din cer"), ce i-a fost atribuit bunicului său (care a fost orfan), de către un funcţionar, potrivit site-ului umbertoeco.com.

Doctor în filologie și litere, a predat la mai multe universități din Italia - Torino, Florența, Milano, Bologna.

Este autorul a numeroase romane și lucrări eseistice, studii biblice și medievale, lucrări despre comunicare, pentru care a fost recompensat cu premii în Italia, Franța, Spania.

Primul roman l-a publicat la aproape 50 de ani. „Numele trandafirului” (1980) i-a adus însă și cel mai mare succes. Tradus în milioane de exemplare, în peste 40 de limbi, ecranizat ulterior, un adevărat thriller intelectual, care combină în ficțiune semiotica, analiza biblică, studiile medievale și teoria literară.

Alte romane celebre ale lui Eco: Il pendolo di Foucault (1988), L'isola del giorno prima (1994), Baudolino (2000), La misteriosa fiamma della regina Loana (2004), Il cimitero di Praga (2010), Numero zero (2015).

Scriitorul mărturisea că James Joyce și Jorge Luis Borges au fost autorii contemporani care l-au influențat cel mai mult. „Cărțile întotdeauna vorbesc despre alte cărți și fiecare poveste spune o poveste care deja a mai fost spusă”, spunea Umberto Eco. Nu se definea, însă, ca romancier. „Sunt un filosof, romane scriu numai în weekend”, declara el într-un interviu.

Este considerat unul dintre pionierii semioticii, știința care analizează semnele și care a luat naștere la sfârșitul anilor 50. Un foarte bun orator, era invitat adesea să țină discursuri și a fost numit Doctor honoris causa de numeroase universități din întreaga lume.

În anul 2000, a fondat Şcoala Avansată de Studii Umaniste a Universităţii din Bologna, pe care a condus-o până la moartea sa. În 2017, şcoala a fost redenumită în Centrul Internaţional de Studii Umaniste "Umberto Eco".