Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Drepți între Popoare: 5. Raoul Șorban – salvator de evrei sau impostor?

raoul_sorban.png

Raoul Șorban
Titlul de Drept între Popoare acordat lui Raoul Șorban este contestat
Image source: 
Interviu video Costan Mândrilă

Memorialul Holocaustului Yad Vashem a acordat titlul de Drept între Popoare unui număr de 69 de persoane din România pentru salvarea de evrei în timpul Holocaustului. Printre aceștia s-a numărat și Raoul Șorban, care însă ulterior a fost descoperit a nu fi fost chiar un salvator.

Raoul Șorban (1912 – 2006) a fost pictor și critic de artă, și după atribuirea nordului Transilvaniei prin Arbitrajul (cunoscut în România ca Dictatul) de la Viena din 30 august 1940 el a rămas la Cluj.

Pe 19 martie 1944 Ungaria și nordul Transilvaniei au fost ocupate de Germania nazistă care a început operațiunea de ghettoizare și deportare în masă a evreilor, care până atunci nu fuseseră trimiși în lagăre de exterminare de regimul fascist aliat cu Germania condus de Miklos Horthy.

Raoul Șorban s-a refugiat atunci în România de unde, potrivit Yad Vashem, a început acțiunea de salvare a evreilor din nordul Transilvaniei.

La 2 mai 1944, comunitatea evreiască din Cluj l-a trimis pe rabinul Moshe Carmilly-Weinberger printr-un punct de evadare din Turda la București pentru a încerca să găsească căi de salvare. Cu ajutorul lui Raoul Șorban, Weinberger s-a putut întâlni cu Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Țărănesc, cunoscut pentru opoziția sa față de politica antievreiască a lui Antonescu. Maniu a fost de acord să îi ofere lui Weinberger 1200 de certificate de membru în Partidul Național Țărănesc, care ar putea fi folosite de evreii fugari ca un fel de act de identitate, în special având în vedere marea popularitate a lui Maniu în rândul românilor din Transilvania. Șorban s-a oferit voluntar să ducă certificatele celor care au nevoie de ele, dar a întârziat prea mult, pentru că atunci când a ajuns la Cluj, nu mai erau evrei acolo.” se scrie pe pagina de internet a Yad Vashem.

În mărturia sa ulterioară, dr. Carmily-Weinberger a declarat că Șorban a fost singurul care l-a ajutat să salveze evrei sub ocupația maghiară. A existat și o latură personală a intervenției lui Șorban de dragul evreilor. Avea o iubită evreică pe care dorea să o transfere prin rețeaua de evadare, dar încercarea a eșuat, deoarece grupul cu care era ea a luat o cale greșită. Șorban a contribuit, de asemenea, la salvarea conducătorilor evrei din Transilvania, precum dr. E. Marton. La 6 noiembrie 1986, Yad Vashem l-a recunoscut pe Raoul Șorban ca Drept între Popoare.” Continuă pagina Yad Vashem dedicată lui Raoul Șorban.

Rabinul Moshe Carmilly Weinberger

Adevărul este însă altul, după cum a descoperit istoricul profesor dr. Zoltan Tibori Szabo directorul Institutului pentru Studiul Holocaustului și Genocidului de pe lângă Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.

Moshe Carmilly Weinberger
Rabinul Moshe Carmilly Weinberger a pretins că a salvat zeci de mii de evrei din nordul Transilvaniei împreună cu Raoul Șorban
Image source: 
Wikipedia

Fără îndoială că Raoul Șorban avea empatie față de evreii din nordul Transilvaniei aflați la ananghie. El însuși era fiul unui român și al unei femei de origine armeană, iar românii și evreii erau prost văzuți în Ardealul de nord în acea perioadă. În plus, el avea o logodnică evreică maghiară, Eva Semlyen, pe care a încercat să o salveze”, spune profesorul Tibori Szabo într-un interviu la RFI.

Realitatea este însă, potrivit profesorului Tibori Szabo că Raoul Șorban nu a reușit să o salveze pe Eva Semlyen, care a fost deportată la Auschwitz, unde a supraviețuit, în total fiind închisă în 11 lagăre de exterminare naziste.

Dar minciuna cea mai mare legată de salvarea evreilor – în număr mare – de către Raoul Șorban își are originea la însuși rabinul Mozes Weinberger (1908 – 2010), ulterior Moshe Carmilly Weinberger, șeful comunității neologe, de care aparțineau 2000 din cei 16000 de evrei clujeni în anul 1944 în ajunul deportării lor în masă.

Rabinul Weinberger a ținut un discurs la sinagogă în ajunul ghettoizării evreilor din Cluj, 2 mai 1944, în care și-a îndemnat enoriașii să rămână pe loc, nimeni să nu încerce să se refugieze, să nu se adăpostească la un creștin, să nu încredințeze copiii unui vecin creștin și să nu încredințeze valorile pe care le au unui vecin creștin, pentru că trebuie respectată legea, trebuie respectate indicațiile autorităților, trebuie mers unde spun acestea – în ghettou, pentru că evreimea va fi salvată de conducerea comunității care luptă din răsputeri la Budapesta cu balaurul și salvarea va veni nu peste mult timp, dar acum nu e voie pentru nimeni să iasă din rând pentru că altfel întreaga comunitate va avea de suferit.”, explică profesorul Tibori Szabo.

Dar chiar în acea noapte, rabinul Weinberger a plecat cu soția lui și condus de călăuze evrei a trecut frontiera în România, lăsându-și rudele la Cluj care aveau să piară la Auschwitz la fel ca marea majoritate a evreilor clujeni deportați de naziști cu sprijinul autorităților maghiare.

Curând după ce a ajuns la București, rabinul Carmilly Weinberger a plecat cu soția sa în Palestina, devenită în 1948 statul Israel, iar în 1957 a emigrat în Statele Unite.

În 1986 el a revenit pentru prima dată la Cluj, unde a căutat pe cineva cu care să poată face un aranjament de interese reciproce. În acest fel, Șorban a depus mărturie că rabinul Carmilly Weinberger nu s-a refugiat pentru că a fost un laș și nu și-a lăsat de izbeliște turma să plece la Auschwitz, inclusiv familia sa, ci el a fost trimis de către conducerea evreiască din Cluj, de fostul deputat în parlamentul de la București, Jozsef Fischer, cu o misiune foarte clară, să meargă la Maniu – asta era legenda lui Carmilly și Șorban – ca acesta să-i dea carnete de membru PNȚ ca să le ducă în Ardealul de Nord.

Dar el nu mai avea de ce să le ducă în Ardealul de Nord, pentru că la acea dată nu mai erau evrei în Ardealul de Nord, fuseseră deja deportați, iar un evreu nu avea ce face cu un carnet de membru PNȚ în nordul Transilvaniei” mai spune profesorul Tibori Szabo adăugând că totul era o minciună, inventată de Carmilly Weinberger și Șorban, minciună care s-a amplificat cu timpul.

Prima dată au zis că au salvat 5.000 de evrei, brusc în următoarea carte a crescut la 10.000, apoi în următorul interviu 15.000 și au ajuns așa până la 35.000 de evrei. Dacă nu cădea regimul Ceaușescu în 1989 cred că ajungeau la un număr de salvări mai mare decât populația evreiască din nordul Transilvaniei de 160.000” comentează profesorul Tibori Szabo.

Demascat de fosta logodnică

Rabinul Carmilly Weinberger a dat o declarație la Yad Vashem, văzută de profesorul Tibori Szabo, în care spunea că are cunoștință de faptul că Șorban și-a salvat de la deportare mai mulți prieteni printre care și logodnica și mii de alți oameni al căror nume nu-l cunoaște, însă a cerut să fie crezut pe cuvânt.

Zoltan Tibori Szabo
Zoltan Tibori Szabo a intervievat-o în anul 2000 pe Eva Semlyen Pamfil, fosta logodnică a lui Raoul Șorban
Image source: 

Nu numai că Șorban a fost făcut Drept între Popoare, dar a și primit titlul de cetățean de onoare al Israelului, iar fiica sa a studiat la Universitatea Tehnică de la Ierusalim.

Șorban a fost demascat ca un impostor de însăși fosta sa logodnică, Eva Semlyen-Pamfil, într-un interviu cu profesorul Tibori Szabo în anul 2000. Șorban a reacționat dur într-o scrisoare plină de amenințări adresată profesorului, dar acesta spune că și-a pierdut orice respect pentru fostul critic de artă, după deconspirarea acestuia drept colaborator al Securității.

Profesorul Tibori Szabo este de părere că Yad Vashem nu este dispus să-și recunoască greșeala făcută prin acordarea titlului de Drept între Popoare lui Șorban, dorind să-și păstreze o aură de infailibilitate.