Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


John Malkovich îl va juca pe Sergiu Celibidache într-un film al fiului marelui dirijor

celibidache_malkovich.jpg

Sergiu Celibidache și John Malkovich
John Malkovich va interpreta rolul lui Sergiu Celibidachi în filmul ce va fi turnat după scenariul lui Sergiu Ioan Celibidachi
Image source: 
You Tube/Wikipedia

Regizorul și scenaristul Sergiu Ioan Celebidachi va începe turnarea unui film despre tatăl său, dirijorul Sergiu Celibidache, după propriul scenariu, cu actorul american John Malkovich în rolul principal. Sergiu Celebidachi a acordat un interviu la RFI pe această temă.

Un mare compozitor, jucat de un mare actor, după un scenariu original al fiului marelui compozitor de origine română, care în 1945 a devenit cel mai tânăr dirijor al Filarmonicii Berlin la vârsta de 33 de ani. La 25 de ani după moartea tatălui său, Sergiu Ioan Celebidachi a avut ideea unui film - Cravata Galbenă - care să dea viață unei povești fascinante.

Sergiu Ioan Celebidachi: De mic copil am realizat cât de interesant personaj era tatăl meu. În afară de faptul că îmi era tată era un om foarte profund și foarte interesant de urmărit. Încet, încet am realizat că aveam în fața mea un om absolut extraordinar și povestea lui era încă mai extraordinară.

Și atunci mi-am fixat asta ca un obiectiv de viață să realizez un film de calibrul acesta, am așteptat puțin ca să mă simt capabil, pentru că e totuși o provocare.

Reporter: A cui a fost ideea de a-i propune lui John Malkovich să interpreteze rolul lui Sergiu Celibidache la bătrânețe?

SIC: Ideea mea a fost să găsim un actor cu o paletă foarte largă, pentru că atunci când e vorba de tată, aici sunt niște finețuri, iar el are și amploarea și charisma necesare și bineînțeles că un om ca John Malkovich reprezintă o referință în sine.

Partea frumoasă va fi să explorăm toate fațetele să vedem cu rezonează cu John, dar sunt absolut sigur că va fi extrem de interesant. El a citit scenariul pe care i l-am trimis, el cunoștea deja dirijorul și a avut o reacție foarte pozitivă. L-am întâlnit pe ZOOM și abia aștept să ne așezăm să discutăm direcția și abordarea filmului.

John este un om de cultură, un om cu gust, un om de finețe, de amploare și în el se regăsește tatăl meu foarte mult.

Rep: Articolul din Variety care dezvăluia proiectul dumneavoastră îl descria pe Sergiu Celibidache drept “controversat”. Pe ce se bazează o astfel de descriere?

SIC: Pentru că pe de o parte a abordat muzica încercând să fie cât mai aproape de adevăr și asta de aduce la situații în care îți critici colegii, să faci poate lucruri care nu se înscriu într-un comportament standard.

Sergiu Celibidache
Sergiu Celibidache a refuzat constant în timpul vieții sale înregistrarea concertelor pe care le-a dirijat
Image source: 
You Tube

Iar faptul că a refuzat să înregistreze concertele sale, asta a însemnat că a refuzat jocul comercial și a rămas fidel la viziunea sa cu privire la adevăr, iar aceasta nu este o cale populară, bineînțeles.

Rep: De ce refuza Sergiu Celibidache înregistrarea concertelor sale?

SIC: E complicat de explicat, dar el a încercat întotdeauna ca noi să fim în legătură directă cu sunetul, să trăim momentul și în cazul unei înregistrări nu se înregistrează toate sunetele, ci doar o parte dintre ele, iar atunci când ascultăm apare riscul să nu ascultăm tot ceea ce s-a întâmplat acolo și atunci apare lipsa unei adâncimi, a unei bogății de sunete.

Al doilea aspect este mecanizarea și nu mai participăm noi cu inima și sufletul nostru liber, dar așteptăm pentru că l-am ascultat ieri și l-am ascultat cu două zile înainte și știm deja ce urmează și acolo moare acest potențial de a fi viu, live.

Ar trebui când mergem la un concert să nu fim acolo cu niște așteptări, ci doar să ascultăm, iar dialogul dintre noi și muzică, iar pe el îl interesa impactul muzicii asupra conștiinței noastre.

Pentru el un disc, o înregistrare era ca o sinucidere, moartea capacității de a participa afectiv, de a fi prezent, de a fi în viață.

Rep: Filmarea propriu-zisă va începe în vara viitoare, iar la producția acestui film este implicată și soția dumneavoastră, Adela Vrînceanu-Celebidachi, o personalitate cunoscută în industria cinematografică.

SIC: Ea a lucrat în alte proiecte, știa multe despre tatăl meu și era foarte motivată ca acest film să fi produs, a fost implicată și în producerea filmului meu Octav acum cinci ani.

E o persoană dedicată, motivată, cunoaște viața românească, eu nu mă pricep să adun fonduri, mai ales în România și ea a spus să facem acest film, cum spusese înainte să facem filmul Octav, iar eu fiind semi-pesimist am spus că nu avem nicio șansă, dar totuși s-a descurcat atunci foarte bine și acum la fel.

Se descurcă foarte bine, știe cum să împacheteze și să prezinte un produs, eu nici măcar nu pot să pronunț acest cuvânt, mi se pare foarte vulgar, dar fiecare are jobul său. Eu mă lupt să văd cum trebuie filmate scenele, pe de altă parte sunt costurile și aș vrea să nu fac prea multe compromisuri, dar în final tot de bani vorbim. Important este că se poate face filmul, iar asta pentru mine este un dar.

Rep: În ultimă instanță este un film de artă, nu unul comercial.

SIC: Este un film de artă, dar noi nu ne adresăm neapărat profesorilor, muzicologilor sau iubitorilor e muzică clasică, e o poveste despre o călătorie și o luptă împotriva tuturor, dacă doriți. A plecat din România fără bani, fără nimic în Germania nazistă, după aceea cel de-al doilea război mondial, sub bombardamente și după aceea să ajungi la conducerea Filarmonicii din Berlin cum a ajuns el, este o poveste extraordinară.

În fundal este relația sa cu tatăl lui și acesta a fost un fel de motiv să nu se întoarcă acasă și să continue cu visul său de a fi compozitor la început.

Rep: Această perioadă a vieții sale din Germania Nazistă (1936 – 1945) nu este unul dintre motivele de controversă?

SIC: Nu, el era student și a intrat la Hochschule cum laude pentru că era foarte bine pregătit de profesorul Heinz Thyssen, dar nu, el se ascundea de toată lumea, era o perioadă foarte dificilă, ajunsese să aibă 40 kg la 1 metru 81, arăta ca un schelet. A făcut foamea cu adevărat și de acolo ne-a învățat pe toți să nu lăsam niciodată ceva în farfurie pentru acolo este respectul față de cine face cu adevărat foamea în lume.

Sergiu Celibidache
Sergiu Celibidache a devenit cel mai tânăr dirijor al Filarmonicii Berlin la 33 de ani în 1945
Image source: 
Andrew Newman Twitter

Nu, acolo a fost invers, din punctul meu de vedere geniul lui a făcut diferența, atunci când a venit și a spus la Filarmonică, în fapt Radio Berlin care căuta un nou dirijor și când era program deschis a spus: orice doriți. Iar ei au spus: cum adică orice doriți? Iar el a spus: pentru că cunosc tot repertoriul din cap. Cum așa, e imposibil au spus ei și s-au gândit să-i dea o lecție arogantului ăsta.

I-au dat compozitorul rus Stravinsky, deoarece Germania fiind în război cu URSS nimeni n-avea voie să studieze o piesă rusească, cu diferența că profesorul său era fascinat de repertoriul rusesc. A început cu Pasărea de foc și toată lumea a rămas impresionată. Era o piesă interzisă și aceasta era ideea: el era acolo pentru muzică.

A plecat acolo pentru că Profesorul Thyssen l-a auzit la o transmisiune din România când a dat compozițiile lui și i-a trimis o telegramă: “Veniți imediat la Berlin!”. Și cu asta s-a dus fără bani, fără nimic, până la profesor, care l-a învățat germana. El a venit pentru compoziție la început, n-a vrut altceva, el voia să fie compozitor.

Iar acolo profesorul Thyssen a văzut cât de talentat era cu mișcarea mâinilor, avea o lejeritate neobișnuită în raport cu sunetul și l-a convins să se pregătească și pentru compoziție, dar și pentru dirijat.

Și când după război în 1945 a fost căutat un nou dirijor pentru Filarmonica din Berlin trebuia să fie cineva nelegat de regimul nazist. Era un om apolitic.

Rep: Și în final, s-au împlinit recent 25 de ani de la moartea lui Sergiu Celibidache. Dacă ar mai fi în viață, cum credeți că ar reacționa la inițiativa de a face un film despre tatăl dumneavoastră, el care nu voia să i se înregistreze concertele?

SIC: Primul meu film documentar a fost despre Sergiu Celibidache și când am vorbit despre asta și l-am rugat să mă lase să filmez, să avem o cameră când avea concerte, mi-a spus “Pierzi timp, e o tâmpenie, n-ai nicio șansă cu ce faci tu acolo”. Dar totuși aș vrea pentru că, cin știe, sunt niște documente de arhivă, și m-a lăsat să filmez dar nu era convins că eram mulțumit de ceea ce realizasem.

Familia Celibidache în 1980
Sergiu Ioan Celibidachi a fost fascinat de mic copil de personalitatea tatălui său
Image source: 
Fundația Celibidache

La fel și aici a spus: “Degeaba faci, pentru ce, pe cine interesează, lumea merge în altă direcție, pierzi timp și bani, mai bine du-te și fă un film interesant”.

Eu cunosc și știu despre ce este vorba, dar acest film nu este atât despre tatăl meu cât este o poveste unde ne putem regăsi cu toții, cu relația foarte dificilă cu tatăl său, în care el căuta admirația din partea tatălui său, această relație foarte complexă cu tatăl său.

Apoi este fidelitatea sa față de artă, prima lui iubire – muzica, pentru mine este un exemplu care te face să crezi în bunătatea omului și de aceea aș vrea să transcendem faptul că e despre muzică clasică. Numitorul comun este muzica evident, dar este despre un om, călătoria lui, lupta lui, fidelitatea și contradicțiile lui. Omul a încercat ceva și asta e mai interesant decât povestea în sine.   

Sergiu Ioan Celibidachi
Sergiu Ioan Celibidachi a debutat ca regizor de film de lung metraj în 2017 cu "Octav"
Image source: 
IMDB

Sergiu (Serge) Ioan Celebidachi este născut la Paris în 1968 și a învățat limba română auzind-o în familie. A studiat în Statele Unite și la Londra și s-a mutat în România de câțiva ani, unde a realizat primul său film de lung metraj, Octav, cu Marcel Iureș în rolul principal. El a revenit la numele original al familiei, Celebidachi, numele tatălui său, Celibidache, fiind transcris greșit de autoritățile germane.

 
Ascultați interviul cu Sergiu Ioan CELEBIDACHI realizat de Petru CLEJ