Paul Cézanne – drumul spre lumină

S-a născut la 19 ianuarie 1839, într-o familie înstărită, tatăl său fiind bancher. A fost înscris la Colegiul Bourbon, acolo unde l-a întâlnit pe viitorul scriitor Emile Zola, cu care a avut o strânsă prietenie.

Tatăl său nu era de acord cu înclinațiile sale artistice, așa încât a studiat dreptul. Totuși, din1856, Cézanne a început să ia lecţii de desen şi pictură la École des Beaux-Arts.

La începutul activității sale artistice, a fost influenţat de impresionişti, pe care i-a considerat inovatori în tehnica redării luminii. Multe dintre primele lucrări ale artistului au fost pictate în tonuri întunecate, sugerând expresionismul romantic şi mohorât al generaţiilor anterioare.

”Casa spânzuratului” - sursa: paulcezanne.org

Cea mai semnificativă influenţă asupra operei artistului de la prima maturitate s-a dovedit a fi avut Camille Pissarro, un pictor mai în vârstă, care nu numai că i-a oferit încurajarea morală de care avea nevoie tânărul artist, dar l-a introdus şi în noua tehnică impresionistă de redare a luminii exterioare.

Împreună cu pictorii Claude Monet, Auguste Renoir şi alţi câţiva, Pissarro dezvoltase un stil care presupunea lucrul în aer liber şi la scară redusă.

Din păcate lucrările sale nu au fost acceptate la marile saloane de artă ale epocii, ceea ce i-a afectat încrederea în sine și l-a determinat să se izoleze din ce în ce mai mult.

În 1872, Cézanne s-a mutat la Pontoise, unde a petrecut doi ani lucrând alături de Pissarro. Un rezultat al acestei schimbări în exprimarea artistului a fost faptul că subiectele romantice şi religioase au început să dispară din pânzele lui Cézanne, iar gama sumbră şi întunecată a paletei sale a început să facă loc unor culori mai proaspete şi mai vibrante.

"Portretul lui Victor Choquet" - sursa: paulcezanne.org

Picturile lui Cézanne din anii 1870 sunt o mărturie a influenţei pe care mişcarea impresionistă a avut-o asupra artistului. "Casa spânzuratului" (1873-1874) şi "Portretul lui Victor Choquet" (1875-1877), pentru care a folosit tuşe scurte şi încărcate, sunt caracteristice stilului impresionist.

La sfârşitul anilor 1870 şi în anii '80, Cézanne s-a îndepărtat de multe dintre contactele sale pariziene şi şi-a petrecut o mare parte din timp în Aix, oraşul său natal. În spatele dorinţei sale de a lucra în izolare au existat câteva motive, precum faptul că direcţia personală a lucrărilor sale de artă nu era în acord cu capodoperele altor impresionişti.

În plus, lucrările sale au primit feedback negativ din partea mai multor specialiști, motiv pentru care i-a lipsit interesul de a-şi expune public lucrările timp de aproximativ 20 de ani.

Pictura lui cunoaşte o deplină înflorire între 1880-1895. Îşi defineşte personalitatea progresiv, dar cu multă încetineală şi cu multă prudenţă.

 "Golful Marsilia din L'Estaque" - sursa: paulcezanne.org

În 1886, Cézanne, supărat din cauza a ceea ce el a considerat a fi referiri deghizate la propriile sale eşecuri într-unul dintre romanele lui Zola, a rupt relaţiile cu cel mai vechi susţinător al său. În acelaşi an, a moştenit averea tatălui său şi, în cele din urmă, la vârsta de 47 de ani, a devenit independent din punct de vedere financiar, însă din punct de vedere social a rămas destul de izolat.

Abia în 1901, cu cinci ani înainte de a muri, s-a hotărât să-şi construiască un mare atelier, dar în majoritatea timpului a lucrat în mijlocul naturii.

În 1895, în mare parte la îndemnul lui Pissarro, Monet şi Renoir, negustorul de artă Ambroise Vollard a expus câteva dintre picturile lui Cézanne. Ca urmare, interesul publicului pentru opera lui a început încet-încet să se dezvolte. Artistul a trimis apoi tablouri la Salon des Indépendants din Paris în 1899, 1901 şi 1902, iar la Salon d'Automne din 1904 i s-a oferit o cameră întreagă, artistul ajungând la statutul de ”figură legendară”.

”Natură moartă cu mere și portocale” - sursa: paulcezanne.org

La Salonul de Toamnă din 1907, realizările artistice ale lui Cézanne au fost onorate printr-o mare expoziţie retrospectivă. Picturile din ultimele trei decenii ale vieţii, printre care "Golful Marsilia din L'Estaque" (1883-1885), "Mont Sainte-Victoire" (1885-1887), "Jucătorii de cărţi" (1890-1892), "Zaharniţa, perele şi ceaşca albastră" (1866), au stabilit noi paradigme pentru dezvoltarea artei moderne.

Surse : https://www.paulcezanne.org/, www.biography.com., www.repropaint.com, agerpres.ro