Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


“Pogromul de la Iași” – o carte care zugrăvește un tablou “ultra-sumbru” al celui mare masacru de pe teritoriul actual al României

"Pogromul de la Iași" de Radu Ioanid

Publicată la 80 de ani după Pogromul de la Iași și Trenurile Morții în care au fost masacrați peste 13.000 evrei, cartea lui Radu Ioanid înfățișează cu detalii o crimă de proporții comisă de regimul lui Ion Antonescu. Este o lectură dificilă, dar absolut necesară.

Anul 2021 este un an comemorativ: 80 de ani de la cel mai tragic an din istoria evreilor din România (dacă facem excepție de 1944 pentru evreii din nordul Transilvaniei, aflată la acea dată sub administrație ungară și ocupată de Germania nazistă).

Iar în cadrul acestor comemorări Pogromul de la Iași și Trenurile Morții (sfârșitul lui iunie – începutul lui iulie 1941) au un loc central, dat fiind faptul că acest eveniment este probabil cel mai cunoscut din istoria Holocaustului din România.

Și atunci ce mai poate aduce nou această carte? În primul rând trebuie spus că este vorba de transformarea unui capitol din cartea Holocaustul din România publicată în 2019 la editura Polirom, în care Radu Ioanid aduce noi mărturii din partea supraviețuitorilor și documente de arhivă care “întregesc tabloul ultra-sumbru al acestei mari crime în masă”, după cum s-a exprimat autorul într-un interviu exclusiv la RFI România.

Și într-adevăr, cartea îl introduce pe cititor în atmosfera de teroare pe care a trăit-o în acele zile comunitatea evreiască din Iași, care număra circa 35.000 de suflete dintr-un total al populației de 110.000.

Autorul descrie pregătirile minuțioase ale autorităților, în frunte cu Ion Antonescu, încă dinainte de declanșarea atacului româno-german împotriva URSS din 22 iunie 1941 și oricum înaintea celor două bombardamente aeriene sovietice împotriva orașului care au constituit unul dintre pretextele declanșării Pogromului, populația fiind acuzată că ar fi semnalizat avioanelor inamice.

Nu doar pregătirea rețelei de informatori pe teren, dar și ordinul de săpare a unor gropi de mari dimensiuni în cimitirul evreiesc din Iași, culmea cinismului, de către evrei din detașamentele de muncă obligatorie.

Violență extremă și acte răzlețe de umanism

Pagină după pagină sunt descrise acte de violență: bătăi, violuri și ucideri, dar și jafuri, comise nu doar de militari români și germani, jandarmi, polițiști, dar și de civili, mulți dintre ei foști membri sau simpatizanți ai Mișcării Legionare sau ai Ligii Apărării Național Creștine, devenite ilegale sub regimul condus de Ion Antonescu.

Cadavru de evreu ucis în Pogromul de la Iași
Mulți evrei au fost uciși la Iași în plină stradă
Image source: 
Muzeul Holocaustului Washington

Mergeam pe stradă, era ora 14 și tot timpul ne împungeau cu baioneta. Eu am fost împușcat într-un picior, lovit cu patul armei în cap. În chestură am intrat, plin de sânge, în patru labe, dacă erai în picioare puteau să te împuște. Am stat pe jos, până seara” este citat Andrei Călărașu, supraviețuitor al Pogromului și al Trenurilor Morții, care a emigrat mai târziu în Israel și a fost un cunoscut regizor de film.

Curtea Chesturii de Poliție din Iași a fost scena unui masacru de proporții: aici au fost împușcați mortal sau răniți între 300 și 5.000 de evrei potrivit diferitelor surse din timpul regimului Antonescu sau după război.

În tot această orgie de violență, Radu Ioanid semnalează și gesturi de umaniste, cum ar cel al colonelului Ion Grosu care a dezarmat un caporal care arestase, maltratase și jefuise un bătrân  evreu și salvându-l pe acesta de la o execuție sumară aproape sigură. Alții, precum inginerul Naum, preotul Răzmeriță sau strungarul Ioan Gheorghiu au plătit cu viața încercarea de a salva de la moarte evrei fiind uciși fie de militari, fie de civili fanatizați de ură. Sunt amintiți și cei șase români care au salvat vieți evreiești în timpul Pogromului și au primit după război titlul de Drept între Popoare din partea Memorialului Holocaustului “Yad Vashem” de la Ierusalim.

Participarea armatei germane este amintită în carte, dar aceasta a fost mai degrabă una limitată.

Unități ale armatei germane, în special cei ai organizației Todt, care erau unități logistice și de geniu ale armatei germane au participat la acest Pogrom. Acești soldați au participat la arestarea evreilor din Iași, la schingiuirea și uciderea lor la Chestura de Poliție și la escortarea lor, inclusiv cu vehicule blindate, la gară către cele două Trenuri ale Morții.

Din momentul în care aceste trenuri părăsesc gara orașului Iași, unul cu destinația Călărași unde a ajuns în șase zile, altul cu destinația Podu Iloaiei unde a ajuns după 16 sau 18 ore, rolul germanilor se oprește complet, cu excepția unor soldați răzleți care iau poze, iar la Târgu Frumos un anume căpitan german Kozak, care împreună cu autoritățile locale a încercat să oprească debarcarea cadavrelor și supraviețuitorilor din tren care făcuse o oprire acolo”, spune Radu Ioanid.

Trenurile Morții în care au fost urcați aproape 4.400 de evrei supraviețuitori ai Pogromului din oraș și din care circa 60% au murit sau au fost împușcați în vagoane reprezintă partea a doua a acestei tragedii care este înfățișată în carte prin mărturii cutremurătoare ale supraviețuitorilor și citate din documente ale vremii, din timpul evenimentelor și de după război.

Narațiunea oficială: minciună și distorsionări

Interesantă este schimbarea în timp a narațiunii oficiale – cu o constantă: minciuna, care variază ca proporție.

Ion Antonescu
Ion Antonescu a încercat să dea vina de germani pentru Pogromul de la Iași și Trenurile Morții
Image source: 
Wikipedia

Aș periodiza aceasta în patru etape: 1. Autoritățile militare de la Iași preiau masiv temele propagandei oficiale, că evreii au tras în armata română și în trupele germane – la Iași nu a fost NICIUN militar român rănit și NICIUN militar german mort, necum să fie vorba de morți; 2. O fază în care lucrurile apar ceva mai nuanțate și se încearcă să se dea vina exclusiv pe trupele germane; 3. După război, în perioada proceselor de la Tribunalul Poporului și de la procesele făptașilor de la Iași din 1947 – 48, narațiunea se schimbă din nou; 4. În perioada comunistă, mai precis pe timpul lui Nicolae Ceaușescu la sfârșitul anilor ’70, apare o broșură pe care o calific fără niciun fel de reținere ca infectă, semnată de Aurel Karețchi și Maria Covaci, cu o prefață a istoricului evreu Nicolae Minei, în care se falsifică total istoria Pogromului de la Iași, dându-se vina exclusiv pe trupele germane și vorbindu-se de bunătatea tradițională a poporului român și de acțiunile de salvare care au avut loc la Iași. Mai puțin colocvial vorbind o balalaică tipic comunistă de falsificare a istoriei.”, explică Radu Ioanid.

Minciunile grosolane ale regimului Antonescu n-au convins nici măcar în acea epocă. În carte este citat un fragment din memoriile fostului prim ministru al României, Constantin Argetoianu, care scria la 5 septembrie 1941: “Masacrele de ovrei la Iași, în Moldova, în Basarabia au fost oribile, au fost ceva inuman și nedemn pentru veacul nostru de cultură... La Iași nu s-au ucis și legionari sau comuniști creștini, cum s-a spus s-au ucis numai ovrei în modul cel mai barbar”.  

Așa scria Argetoianu, nu un filosemit, ci acel care scria în perioada interbelică: “nu toți evreii sunt comuniști dar toți comuniștii de la noi sunt evrei”.

Bilanț funest

În ceea ce privește bilanțul Pogromului de la Iași el este potrivit Raportului Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România, “Elie Wiesel”, al cărui vicepreședinte al fost Radu Ioanid, el este cuprins între 13.000 și aproape 15.000 de morți.

Cadavre de evrei din Trenurile Morții la Târgu Frumos
Circa 60% din cei aproape 4.500 evrei îmbarcați la Iași în cele două Trenuri al Morții au decedat sau au fost uciși în aceste trenuri
Image source: 
Muzeul Holocaustului Washington

E posibil să se afle vreodată o cifră mai precisă? Radu Ioanid spune că se cunosc cifrele aproape exacte ale numărului celor decedați în Trenurile Morții sau chiar numele îmbarcați în aceste trenuri.

În cazul Pogromului de la Iași situația e mai complicată deoarece aici morții au fost îngropați în mai multe locuri. Eu sunt convins că dacă cercetătorii din România s-ar apleca asupra certificatelor de deces de la Iași din toamna anului 1944 și începutul anului 1945 pot găsi numărul exact de victime.

De ce spun acest lucru? Familiile celor uciși la Iași nu au primit certificate de deces până după 23 august 1944. Aceste acte sunt dispersate, dar ele pot fi numărate și aceasta este o muncă care trebuie făcută”, conchide Radu Ioanid.

Cartea aceasta este, așa cum spuneam la început, provine dintr-o carte a aceluiași autor despre Holocaustul din România, iar Pogromul de la Iași și Trenurile Morții – primul masacru de proporții ale regimului condus exclusiv de Ion Antonescu – este un eveniment care a dat startul fazei celei mai sângeroase a acestui Holocaust.

Ceea ce s-a întâmplat la Iași pe parcursul unei săptămâni s-a repetat în următorul an în Basarabia, nordul Bucovinei, Herța și Transnistria, uneori la proporții și mai mari cum s-a întâmplat la Odessa și Bogdanovka. De aceea, Iașiul din vara anului 1941 poate fi considerat un poligon de încercare a genocidului pus la cale de Ion Antonescu și regimul său, iar această carte detailează mecanismul diabolic care a stat la bază celui mai mare masacru care a avut loc vreodată pe teritoriul actual al României.

"Pogromul de la Iași" - o carte co-editată de Polirom și Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel"

 
Ascultați interviul cu Radu IOANID realizat de Petru CLEJ