Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Armata română: reticență sau entuziasm alături de Germania nazistă? O noua carte încearcă să dea un răspuns

romania_s_holy_war_grant_harward.jpg

Romania's Holy War de Grant T. Harward
Istoricul american Grant T. Harward a cercetat motivațiile care i-au îndemnat pe militarii români să lupte în cel de-al doilea război mondial
Sursa imaginii: 
Grant T. Howard

Armata română a participat cu entuziasm la cel de-al doilea război mondial alături de Germania Nazistă, până la un anumit punct, este ideea unei cărți publicate recent în Statele Unite. Autorul ei, Grant T. Harward, a stat de vorbă cu RFI pe această temă. 

Participarea României la cel de-al doilea război mondial, mai întâi ca aliată a Germaniei Naziste, iar mai apoi alături de URSS a creat probleme istoricilor români în cei 76 de ani scurși de la sfârșitul marii conflagrații. Nici prăbușirea regimului comunist nu a introdus o narațiune purificată complet de moștenirea vechiului regim comunist. 

Nu e de aceea surprinzător că un istoric străin, Grant T Harward, a abordat această perioadă din istoria Armatei cu detașare în cartea Romania's Holy War. Soldiers, Motivation and the Holocaust - Războiul sfânt al României. Soldați, Motivație și Holocaustul, apărută recent la Cornell University Press. El a făcut documentarea la arhivele militare de la Pitești și la București, fiind vorbitor de limbă română.

Esențialul cărții se concentrează pe perioada 22 iunie 1941 - 23 august, adică perioada războiului anti-sovietic în Grant Harward pleacă de la crearea armatei naționale în statul modern român sub Alexandru Ioan Cuza și identifică în perioada de 80 de ani până la cel de-al doilea război mondial factorii determinanți pentru ideologia mililtară a României: naționalismul, religia, antisemitismul și anticomunismul. 

"Mulți istorici militari din România care scriu despre armată se uită numai la operațiuni. Vorbesc despre tancuri, despre front, despre bătălii, dar istoria militară e mai largă. Trebuie să ne uităm și la societatea din care provin militarii, ca să înțeleg de ce au luptat.

În general societatea românească a fost una foarte conservatoare, atât clasa conducătoare, cât și țăranii au crezut că religia este importantă pentru naționalism. Au crezut și că evreii sunt un rău de societate. Naționalismul a fost un proiect de durată de 100 de ani care a pătruns în toate clasele sociale, iar religia un proiect de 200 de ani, care a fost schimbată ca să fie mai naționalistă."  spune Grant Harward într-un interviu la RFI.  

Pericolul "iudeo-bolșevic"

El descrie evoluția a cestei ideologii care a fost influențată și de evoluțiile geopolitice care în perioada interbelică au dus la apariția în România a temerii de pericolul "iudeo-bolșevic". Retragerea din iunie 1940 din Basarabia și nordul Bucovinei și acuzațiile de atacuri ale evreilor împotriva armatei române în retragere au constituit un moment important în conturarea antisemitismului ca element motivator. Dar cât de adevărate sunt aceste acuzații?

Retragerea armatei române din Basarabia iunie 1940
Retragerea armatei române din Basarabia din iunie 1940 a avut loc în dezordine

"Din ceea ce am văzut nu exista dovada unor atacuri organizate ale evreilor din Basarabia și nordul Bucovinei împotriva armatei române. În general au fost foarte puține atacuri cu arme de foc, mai multe unități ale armatei române au fost dezarmate de unități ale Armatei Roșii și militarii români batjocoriți de localnici. Dar aceștia erau de toate naționalitățile, inclusiv români basarabeni la țară, alături de ucraineni, iar la orașe ruși și evrei, având în vedere că guvernarea românească între 1918 și 1940 nu fusese una bună mai ales în Basarabia. 

Pe de altă parte armata română rechiziționase bunuri ale localnicilor, precum cai și căruțe, iar aceștia și-au luat înapoi, uneori cu forța, bunuri pe care le considerau de drept ale lor. În plus, armata română s-a dedat și la jafuri de magazine, mai ales evreiești.", explică Grant Harward, care spune că la declanșarea războiului în iunie 1941, militarii români au folosit pretextul iunie 1940 ca motiv al răzbunării împotriva evreilor, în operațiuni numite de "Curățare a terenului" are au dus la uciderea a ]ntre 45 și 60 de mii de evrei în Basarabia, nordul Bucovinei și Herța, fiind în majoritatea cazului inițiativa militarilor care nu au așteptat ordine. 

Post-Stalingrad

Autorul scrie despre moralul ridicat al armatei române pe timpul înaintării înspre est alături de armata germană, timp în care militarii au fost implicați în numeroase masacre împotriva evreilor , între care se remarcă cel de la Odessa din 22 - 25 octombrie 1941. 

Hitler și Antonescu la Munchen în iunie 1941
Hitler și Antonescu au discutat ocuparea Transnistriei la Munchen în iunie 1941 cu mai puțin de două săptămâni înaintea atacului împotriva URSS
Sursa imaginii: 
Arhivele digitale ale Poloniei

Dar înfrângerea armatelor române și germane la Stalingrad în februarie 1943 determină o schimbare importantă de atitudine, chiar dacă treptată, la militarii români. 

"Inițial a fost o panică. Supraviețuitorii din Armata a III-a și a IV-a erau demoralizați. Ei au fost retrași în zona Mării Azov și în Transnistria  pentru refacere. Au fost însă și militari români care au luptat în Caucaz. Avem rapoarte despre zvonuri în armată cu privire la căderea regimului Antonescu, totul se de râpă, chiar germanii spun că românii sunt cu moralul la pământ. Unii au luptat în continuare în 1943 în Caucaz și în Crimeea. Rapoartele vorbesc de scăderea moralului din primăvara lui 1944 și de atunci încolo putem vorbi de o armată mai reticentă." spune Grant Harward. 

El menționează și unele acțiuni mai puține cunoscute ale armatei române care trec peste legile de conduită a războiului

"Există rapoarte despre executarea unor prizonieri de război tratați ca partizani, dar când sunt 200 de partizani atunci e vorba de obicei de prizonieri de război. Armata română a trecut la represalii în masă, dând foc chiar la sate întregi, în Crimeea, dar și în Ucraina, în teritoriul dintre Bug și Nipru ocupat de români din octombrie 1941 până în ianuarie – februarie 1942. Dincolo de Bug armata română nu a ucis mulți evrei, în schimb pe cei pe care i-a arestat i-a predat unităților SS germane care i-au executat. SS nu avea încredere în români, bănuindu-i că sunt dispuși să ia mită de la evrei. Există însă dovezi că românii au împușcat sute de evrei în Crimeea." spune el. 

Un moment important este cel al întoarcerii armelor la 23 august 1944, când ideologia oficială s-a schimbat brusc, dar nu a dispărut, iar militarii au trebuit să se adapteze peste noapte noilor aliați

"Când Regele Mihai a condus lovitura de stat de la 23 august 1944 și l-a arestat pe Ion Antonescu, niciun ofițer de pe front nu a fost informat pentru că suveranul știa că militarii aveau sentimente pro-germane și anti-sovietice. La început a fost confuzie în armată: de ce luptăm alături și nu împotriva sovieticilor? Când au luptat în Transilvania a fost oarecum entuziasm pentru eliberarea nordului Transilvaniei, dar apoi au continuat și în Ungaria și în Slovacia. Acolo avem rapoarte despre soldați primind scrisori de acasă care vorbesc despre crime comise de sovietici în România, ceea ce nu s-a întâmplat cu militari germani în România între 1940 și 1944." spune Grant Harward.

Un aliat voluntar

Grant Harward demontează în cartea sa mitul participării forțate a României la cel de-al doilea război mondial alături de Germania Nazistă. 


Armata română la Chișinău
Eliberarea Basarabiei de sovietici a fost unul dintre motivele entuziasmului cu care a luptat armata română la începutul războiului
Sursa imaginii: 
Grant T. Howard

"Adeseori când se scrie despre alăturarea României al Axa Berlin – Roma – Tokyo se explică prin Real-politik, că a fost ceva forțat că nu a fost alternativă. Dar dacă ne uităm mai cu atenție vom vedea că acest lucru nu a fost așa de neplăcut pentru români. Pericolul iudeo-bolșevic a fost pentru 90% dintre români mult mai mare decât pericolul nazist și cel fascist.

Comunismul era asociat cu evreii, faptul că URSS era un stat ateu, adică statul Diavolului, atunci este un pericol mult mai mare decât cel nazist. Același entuziasm când a început războiul a fost manifestat pentru recuperarea Basarabiei și nordului Bucovinei, dar și pentru a învinge, a distruge acest pericol."  spune istoricul american. 

Cartea lui Grant Harward va fi tradusă și în limba română, iar el este conștient de faptul că vor exista naționaliști, militari activi sau în rezervă care îl vor acuza că a pătat onoarea armatei române.

"Am făcut niște interviuri și am văzut deja comentarii pe Facebook sau pe site-ul respectiv. Ironia este că aceste comentarii confirmă ce spuneam eu despre ideologie. Ei spun că am fost plătit de evrei, de KGB, de Putin, de statul Israel să scriu această carte. Când am început acest proiect nu am avut în minte, a, vreau să-mi fac un obiectiv din pătarea onoarei armatei, am vrut să văd de ce au luptat militarii români. E o contradicție: se spune - ce viteji au fost ostașii, au luptat așa de mult, din 1941 până în 1944, dar au fost și reticenți.

În cursul acestui proiect am aflat și despre Holocaustul din România și câți evrei au fost omorâți. Și când examinezi aceste fapte, acest lucru merge împotriva ideii că armata română a fost reticentă, nedorind să lupte. De aceea am scris această carte pentru că așa a fost, nu puteam scrie despre armata română pe frontul de est fără să vorbesc despre Holocaust pentru că e o parte integrantă a acestei povești. Dacă nu scriam despre asta ar fi fost o minciună."  conchide Grant Harward. 

Dr. Grant T. Harward lucrează la U.S. Army Medical Center of History and Heritage