Nicolae Iorga – istoric, politician, antisemit non-violent, ucis de antisemiți

Ana Bărbulescu, cercetătoare la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” a citit vasta publicistică a lui Nicolae Iorga, care este presărată de antisemitism pe toată durata carierei sale. Ea a acordat un interviu pe această temă la RFI.

 Ana Bărbulescu: Când vorbim de Iorga trebuie să facem întotdeauna distincția între discursul său public și modul în care se raportează la acțiunile statului sau ale unor grupări față de evrei. Aș spune că de-a lungul întregii sale cariere el critică orice violență împotriva comunității evreiești.

Dacă ne referim la discurs, atunci primele articole sunt foarte timpurii, început de secol XX, deja găsim primele articole în primele numere ale revistei Neamul Românesc, deci nu putem spune că există vreun moment în cariera lui timpurie în care să nu existe un discurs antisemit.

Reporter: În perioada Neamului Românesc începe asocierea lui Iorga cu cel care a fost numit “Patriarhul anti-semitismului românesc”, A.C. Cuza, în cadrul Partidului Naționalist Democrat.

Ana Bărbulescu: Într-adevăr se leagă pentru cei doi avut pentru un timp un parcurs politic apropiat. Nu se leagă în sensul că nu cred că discursul antisemit al lui Iorga este influențat de A.C. Cuza, îi aparține în întregime și nu se leagă și pentru că avem teme diferite.

AC Cuza (stânga) și Nicolae Iorga au fost colegi în Partidul Naționalist Democrat

Sursa imaginii: 

https://muzeulartalemnului.ro/de/mediateca/nicolae-iorga-%C8%99i-a-c-cuz...

La A.C. Cuza cel puțin într-o anumită perioadă a carierei sale antisemitismul său are un profund caracter religios. Acesta are o construcție antisemită care încearcă să rupă creștinismul de iudaism, pentru că această filiație iudaică a creștinismului îi deranja pe antisemiți. La Iorga nu găsim nicicând acest tip de discurs antisemit.

Reporter: În 1914 Iorga este ales deputat, alături de A.C. Cuza, din partea Partidului Naționalist Democrat. Din același partid făcea parte și Ion Zelea Codreanu, tatăl lui Corneliu Zelea Codreanu care mai târziu a înființat Legiunea Arhanghelului Mihail, ulterior devenită Mișcarea Legionară. Este acesta momentul în care tânărul Corneliu Zelea Codreanu face cunoștință cu Nicolae Iorga?

Ana Bărbulescu: Probabil. De fapt, Corneliu Zelea Codreanu se declară un ucenic al lui Iorga, dar nu cred că faptele lui Zelea Codreanu pot fi puse în seama lui Iorga. Este adevărat că în prima parte a carierei sale Corneliu Zelea Codreanu a fost fermecat de Iorga, iar aici este o discuție foarte interesantă în care el duce mai departe moștenirea intelectuală a acestui mare om al culturii române.

Citind tot ce a scris Iorga m-am întristat, fiindcă aveam și eu o opinie formată de profesorii mei și știind cum avea să sfârșească împușcat și de aceea fac nevoia să fac distincția între felul în care Zelea Codreanu s-a raportat la Iorga și puncte de vedere aproximativ identice a găsit la Iorga. Pe de altă parte, de-a lungul întregii perioade interbelice, Iorga se declară împotriva oricărei forme de violență.

Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Mișcării Legionare și istoricul Nicolae Iorga, consilier regal, au intrat într-o dispută extrem de dură... care avea să se încheie tragic

Sursa imaginii: 

youtube.com

Știm cu toții că ultimii ani ai relației sale cu Codreanu nu au fost prea fericiți și Iorga are câteva articole devastatoare pe care le scrie despre Zelea Codreanu.

Reporter: Programul Partidului Naționalist Democrat din care făcea parte Iorga prevedea eliminarea din viața economică evreilor din România.

Ana Bărbulescu: Și din armată și mediul rural. Cu siguranță, iar în studiul pe care l-am scris puncteze aceste elemente. Singura perioadă cu adevărat tolerantă și în care pledează pentru acceptarea comunității evreiești este imediat după 1923, până la mijlocul anilor ’30, când apare din nou o schimbare de perspectivă și o întoarcere la ceea ce am avut înainte primul război mondial.

Reporter: 1923 anul în care evreii din România primesc în bloc cetățenia română prin noua constituție, drept adoptat la presiunile puterilor occidentale. În același an Iorga se implică de partea evreilor în scandalul autopsiilor.

Ana Bărbulescu: Legătura pe care o putem face cu acest eveniment este faptul că în toată această perioadă pledează în favoarea drepturilor minorităților, nu trebuie să încercăm să-i asimilăm. Așa cum neamul românesc are propriul suflet și celelalte neamuri au propriul suflet național și ar fi o aberație să renunțe la sufletul național. Asta înseamnă că nu trebuie să pledăm pentru asimilare. Mai mult decât atât, în articolele din această perioadă el spune că trebuie să încercăm să-i cunoaștem pe frații noștri minoritari.

Dacă am lua acele articole și le-am pune în 2021, ar fi un exemplu de multiculturalitate, aproape că nu-ți vine să crezi. El pledează în acest caz particular împotriva evreilor pentru că nu consideră că ei ar trebui să renunțe la propriile tradiții. Iar în acest caz, conform tradiției evreiești un cadavru trebuie să rămână întreg pentru ca cel decedat să aibă șanse să se ridice la viața de apoi.

Reporter: În practică el s-a opus folosirii cadavrelor evreiești pentru disecții, situându-se p o poziție opusă fostului său aliat A:C. Cuza și adjunctului său în acea vreme în cadrul Ligii Apărării Național Creștine, profesorul de fiziologie la Facultatea de medicină, Nicolae Paulescu, un antisemit fanatic, ca și Cuza. 

Ana Bărbulescu: Aceasta este de altfel explicația pentru care Iorga are o altă poziție, el nu neagă caracterul scriptural al Vechiului Testament, al Bibliei ebraice, dar el face o distincție, apropo de ce vorbeam mai devreme de antisemitismul de natură religioasă, în două articole pe această temă, între evreul biblic și evreul contemporan.

A.C. Cuza (stânga) și Nicolae Paulescu - au fost principalii teroreticieni ai antisemitismului și fascismului românesc.

Sursa imaginii: 

Wikipedia

Iorga explică disjuncția între evreul biblic și evreul contemporan: o direcție este una clasică, pe care o regăsim și la Nichifor Crainic și la Nae Ionescu, evident și la AC Cuza, cum că iudaismul contemporan nu este urmașul iudaismului biblic, ci este urmașul iudaismului rabinic, iar iudaismul rabinic înseamnă distrugerea caracterului biblic al caracterului scriptural al Vechiului Testament, pentru că rabinii prin interpretarea textului biblic au modificat în totalitate înțelesul acestuia.

A doua este prin utilizarea mitului Khazar, cum că evreii contemporani nu sunt urmașii evreilor biblici și sunt urmașii un trib Khazar care s-ar fi convertit la iudaism, cândva în perioada post-biblică.

De aceea cred eu că Iorga, acceptă această sensibilitate a comunității evreiești, care derivă din tradiția religioasă a iudaismului care nu permite disecția cadavrelor tocmai pentru că există credința că numai trupul întreg se poate ridica la viața de apoi.

Reporter: Care este poziția lui Iorga atunci când atinge apogeul carierei sale politice atunci când este numit prim ministru?

Ana Bărbulescu: Suntem în perioada tolerantă, 1931 – 1932, în această perioadă nu am găsit articole care să promoveze un discurs antisemit cu excepția antipatiei sale profunde, pe parcursul întregii sale vieți, împotriva evreilor galițieni, cei care ar veni din Galiția în Polonia și ar încerca să pătrundă pe teritoriul România.

Nicolae Iorga a fost desemnat de regele Carol al II-lea prim ministru în 1931

Sursa imaginii: 

Wikipedia

În plus păstrează o atitudine negativă de-a lungul întregii vieți față de mișcarea sionistă, care nu se îndulcește nici în această perioadă, într-un fel de înțeles, pentru că dacă el pledează pentru acceptarea minorităților nu pare să înțeleagă necesitatea pentru aceste minorități de a-și crea un cămin național. Dacă noi le-am acceptat ar fi bine să-și dorească să rămână aici și ca atare rămâne foarte critic la adresa mișcării sioniste și față de idealul sionist până la sfârșitul vieții.

Reporter: În ultima parte a vieții se întoarce la discursul antisemit radical a cărui esență este exprimată în “Judaica”. Ce era aceasta?

Ana Bărbulescu: A fost culegere de articole publicate inițial în Neamul Românesc, care ulterior au fost adunate și publicate într-o broșură în care într-adevăr Iorga pare că sintetizează elementele principale ale discursului său anti-iudaic, care într-un fel sunt identice cu cele pe care le-am regăsit înainte 1918, dar aș spune totuși că este o schimbare: etichetele pe care le folosește sunt 99% aceleași, însă discursul său apare o notă de tipul “trebuie să facem imediat ceva pentru că ne-a ajuns cuțitul la os și dacă nu vom schimba ceva atunci distrugerea neamului nostru este sigură”.

Reporter: Apare ca un îndemn la separatism, la marginalizarea comunității evreiești.

Ana Bărbulescu: Separare, nu știu cum ar fi construit Iorga normele de aplicare în 1937, însă știm că în 1940 când este promulgat statutul evreilor, Iorga îl îmbrățișează în totalitate.

Nicolae Iorga a revenit la tonul antisemit radical spre sfârșitul vieții

Sursa imaginii: 

Wikipedia

Nu am găsit un articol scris de Iorga la decretul de revizuire a cetățeniei din 1938 adoptat de guvernul Octavian Goga – A.C. Cuza, însă are o serie de articole legate de statutul evreilor care legiferează marginalizarea comunității evreiești și creează drepturi diferite, chiar dacă sunt parte a comunității naționale.

Reporter: Cum se desfășoară faza finală a conflictului între Iorga și Zelea Codreanu?

Ana Bărbulescu: Motivul acestui conflict în faza inițială este dimensiunea violentă a Mișcării Legionare. În faza finală avem o abordare critică a lui Zelea Codreanu față de Iorga și atunci acesta are o reacție, face o plângere împotriva lui Zelea Codreanu, care într-un final va duce la arestarea și asasinarea liderului Mișcării Legionare în detenție. Nu l-aș blama pe Iorga pentru moartea lui Zelea Codreanu, dar în final asasinarea lui Iorga a fost un rezultat al răzbunării legionarilor pentru moartea lui Codreanu.

Eu nu am analizat în special relația dintre Iorga și Zelea Codreanu, dar este un lucru care merită făcut, pentru că este într-adevăr o relație complicată ți nu e ușor de înțeles dată fiind diferența foarte mare de statut dintre cei doi.

Sunt convinsă că Zelea Codreanu l-a avut pe Iorga ca model, pur și simplu felul în care Iorga și Zelea Codreanu au înțeles că problema evreiască se poate rezolva este diferit, dar asta nu înseamnă nicidecum că Iorga nu a avut un discurs antisemit, el a pledat pentru separatism și marginalizare, în anumite perioade ale vieții sale.

Reporter: Nicolae este văzut cumva ca un tabu, nu poți spune nimic despre el, după cum nu poți spune nimic despre Mihai Eminescu, deși amândoi au fost antisemiți și chiar în unele scrieri antisemiți violenți. Ce le spuneți acelora care consideră o astfel de critică drept un fel de lez-majestate?

Ana Bărbulescu: Am fost adeseori întrebată – ce este Octavian Goga, un mare poet sau un antisemit? Întrebarea este proastă, pentru că el poate fi în același timp și un mare poet și un antisemit.

Nicolae Iorga a fost luat de legionari de la vila sa din Sinaia și executat în pădurea Strejnicul pe 27 noiembrie 1940

Sursa imaginii: 

Wikipedia

Același tip de răspuns îl dau și acelora care mă întreabă: ce facem cu Iorga, cum să spunem ceva rău despre Iorga? Eu sunt prima care îmi scot pălăria pentru a remarca capacitatea intelectuală extraordinară a acestui om, însă în același timp nu pot să mă fac că nu văd aceste lucruri și să duc mai departe o poveste care nu este adevărată.

Nu cred că diminuează ceva activitatea sa academică și dacă m-ați întreba despre asta, aș vorbi despre asta. Dacă mă întrebați despre felul în care se raportează la minorități, atunci am să vă spun ce a scris el, că nu am inventat eu lucrurile astea. Dacă mă întrebați ce a scris despre, din nou, am putea vorbi despre asta trei zile. Și nu doar ce scrie, ci și felul în care scrie. M-am așteptat să văd multe etichete antisemite în articolele lui Iorga, dar mă întristează generalizările pe care le face și la care nu mă așteptam de la un om cu un parcurs academic extraordinar.

Deci nu cred că e o crimă de lez-majestate. Și niciodată nu am înțeles de ce caracterul extraordinar al lui Iorga cumva spune ceva despre mine ca reprezentant al aceluiași popor. Pentru ca eu să merit laudele cuiva, trebuie să le merit, ce a făcut Iorga este irelevant pentru fiecare dintre noi. Iorga este o sumă, întreaga sa personalitate este o contradicție.