”Prima” la Scala din Milano: Macbeth, de Giuseppe Verdi, în variantă modernă...

Punct culminant al vieții culturale italiene, ”Prima” (premiera) de anul trecut a trebuit să se țină în absența publicului, fiind înlocuită cu „A riveder le stelle” (,,A revedea stelele”), un spectacol melanj de arii de operă și de balet, jucat cu ușile închise, dar difuzat la televizor.

„Suntem foarte norocoși să redeschidem acum, este cumva un miracol, în timp ce atât de multe teatre au trebuit să rămână închise”, a declarat Dominique Meyer, directorul La Scala începând cu jumătatea anului 2020, făcând referire la Opera din Viena, pe care a condus-o înainte de a veni la Milano, sau la cele din Dresda și Leipzig, Germania.

„Aș dori ca premiera noastră să fie precum o lumină care să mențină flacăra aprinsă, astfel încât să înțelegem că într-o zi acest coșmar se va încheia”, a mai spus el.

Singurul tribut adus covidului a fost anularea cinei de gală, în timp ce sala a fost plină la capacitate maximă cu 2.000 de spectatori, dintre care unii au plătit până la 2.500 de euro pentru bilet.

După șase luni de întrerupere, La Scala și-a putut redeschide porțile publicului în luna mai a.c, cu un număr redus de spectatori, doar la balcoane, apoi a revenit cu totul la normal în octombrie.

Sete de putere

„Macbeth”, piesa inspirată din tragedia omonimă a lui William Shakespeare (1564-1616), o poveste despre dragoste, ură și sete de putere, cu efectele speciale realizate de Davide Livermore, a fost regizată de Riccardo Chailly.

„Am vrut să demonstrăm modernitatea aproape abrazivă a lui Macbeth, cu o prospețime și o teatralitate adeseori alarmante ”, explică directorul muzical al La Scala.

Lady Macbeth "își împinge soțul să comită mai multe crime pentru a pune mâna pe coroană. Este un eveniment grav, tragic, din păcate similar multor situații cu care lumea se confruntă în prezent”, argumentează acesta.

Eroina shakespeariană fără scrupule este întruchipată de ”divina” soprană de origine rusă, Anna Netrebko, fidelă serilor de ,,Prima della Scala”. „Este una dintre cele mai dificile reprezentații pe care le-am avut”, recunoaște aceasta, invocând perpetua schimbare a decorului, care o ridică uneori la înălțimi amețitoare....

În rolul lui Macbeth, baritonul italian Luca Salsi, evocă „o istorie contemporană a puterii și a sângelui” jucată în „haine din zilele noastre”, dar cu „arme vechi” precum „sabia gigantică” pe care o mânuiește pe scenă.

Cadrul oniric este monumental, evocând fie o panoramă cu zgârie-nori tipică marilor orașe americane, fie un labirint gigantic, metaforă a cărărilor sinuoase printre care se rătăcește spiritul protagoniștilor.

Între vis și realitate

Orașe cu perspective multiple, unde granițele dintre realitate și realitate dispar, ca și în filmul "Inception" de Christopher Nolan (2010), un thriller SF în care Leonardo DiCaprio se cufundă în subconștientul victimelor sale pentru a fura sau a implanta amintiri.

"Această dramă universală" despre o "tiranie barbară" ar putea fi interpretată oriunde, "în New York, Singapore sau Milano, pentru că în fața dictaturii, ființele umane sunt toate în aceeași barcă”, explică Davide Livermore.

Peste treizeci de spații din Milano, teatre, muzee, spații publice, și chiar o închisoare, au rezonat cu atmosfera piesei „Macbeth”, oferind proiecții pe ecrane.

Dacă versiunea aleasă de La Scala corespunde cu cea interpretată la Paris în 1865, la actul al IV-lea se adaugă o scenă derivată din interpretarea din 1847, anume moartea lui Macbeth.

„Este ceva rar, cu o muzică foarte frumoasă, dramatică”, adaugă Dominique Meyer. ,,Trebuie ca artiștii să fie într-o formă de zile mari, pentru a putea susține o reprezentație de o asemenea anvergură”.

Traducere de Irina Șerban după articolul publicat de France 24.