”The Jazz Singer” - sau apusul erei filmului mut

Filmul este scris şi adaptat de Alfred A. Cohn, care a primit o nominalizare la Premiile Academiei. Regia este semnată de Alan Crosland, iar muzica de Louis Silvers. În distribuţie sunt actori consacraţi ai vremii: Al Jolson (Jakie Rabinowitz), Mary McAvoy (Mary Dale), Warner Oland (Cantorul), Eugenie Besserer (Sara Rabinowitz), Robert Gordon (Jakie Rabinowitz, 13 ani).

Pe parcursul unei ore şi 28 de minute, filmul spune povestea fiului unui cantor evreu, care trebuie să sfideze tradiţiile tatălui său religios pentru a-şi îndeplini visul de a deveni cântăreţ de jazz. De Yom Kippur, cantorul Rabinowitz (interpretat de Warner Oland) aşteaptă cu nerăbdare momentul când fiul său de 13 ani, Jakie (Robert Gordon), îi va prelua postul de la sinagogă.

Cu toate acestea, după ce a descoperit că Jakie cântă într-un salon, cantorul îl bate, iar Jakie fuge de acasă. (Al Jolson), Jakie devine cântăreţ de jazz, cântând sub numele de Jack Robin. Când tatăl său se îmbolnăveşte înainte de Yom Kippur, Jakie trebuie să aleagă între a cânta la repetiţia generală a noului său spectacol pe Broadway sau să cânte Kol Nidre la sinagogă în locul tatălui său. Jakie îşi termină numărul şi se grăbeşte la sinagogă, unde tatăl său îl aude cântând Kol Nidre.

 "The Jazz Singer" a fost un succes uriaș de box office pentru studioul Warner Bros, câştigând un total de 2,625 milioane de dolari în Statele Unite şi în străinătate, cu aproape un milion de dolari mai mult decât recordul anterior pentru un film Warner Bros.

Produs cu sistemul Vitaphone, "The Jazz Singer" a fost conceput iniţial ca un lungmetraj mut, cu subliniere şi efecte sonore sincronizate. Nu a existat niciodată intenţia de a dialoga în film, dar în timpul primei sale interpretări vocale, Jolson a improvizat cuvintele: "Stai un minut, stai un minut, nu ai auzit încă nimic!" ("Wait a minute, wait a minute, you ain't heard nothin' yet!").

Ascultă aici:

Sursa audio: wikipedia.org

Doar două minute

În realitate, "The Jazz Singer" conţine în total doar două minute de vorbire sincronizată (două scene cu vorbire - unul dintre personajele lui Jolson, Jakie Rabinowitz (Jack Robin), adresându-se unui public de cabaret; cealaltă scenă fiind un dialog între el şi mama lui), în cea mai mare parte improvizată.

Sursa video: youtube.com

Dar dezvoltarea cinematografiei sonore comerciale începuse înainte de "The Jazz Singer". Deşi este recunoscut pe scară largă ca fiind primul "talkin", alte filme aveau deja sunet sincronizat pentru muzică sau efecte sonore.

Micul studio Warner Brothers cumpărase un sistem de sunet pe disc numit Vitaphone şi a debutat în 1926 cu "Don Juan", o dramă costumată generos cu o partitură interpretată de Orchestra Filarmonicii din New York. Cu toate acestea, "The Jazz Singer", al doilea lungmetraj Vitaphone, a fost primul lungmetraj complet care a avut o coloană sonoră ce a inclus dialogul (deşi numerele muzicale şi unele conversaţii selectate, înregistrate pentru sunet, reprezentau un sfert din timpul filmului).

Primul lungmetraj în care au fost înregistrate toate dialogurile a fost un alt film Warner Brothers, tot cu sistem Vitaphone, "Lights of New York" (1928). Din nefercire, directorul de studio, Sam Warner, unul dintre fondatorii Warner Brothers şi forţa creativă din spatele filmului, a murit cu o zi înainte de premiera filmului.

Surse text: Agerpres, britannica.com, imdb.com