De la Dali la Björk, o istorie a suprarealismului la Muzeul de Design din Londra

Intitulată „Obiecte ale dorinței: suprarealism și design din 1924 până în zilele noastre”, expoziția, care își deschide porțile vineri, întâmpină vizitatorul cu una dintre cele mai cunoscute reprezentări ale psihicului uman: „Metamorfoza lui Narcis” (foto jos), pictată de Dali în 1937.

Sursa: wikipedia.org

Artistul spaniol a citit „Interpretarea viselor” a lui Sigmund Freud când studia la Madrid în anii 1920, iar teoriile sale despre subconștient i-au influențat toată opera. L-a cunoscut pe celebrul neurolog austriac, fondator al psihanalizei, în 1938, la Londra, datorită sponsorului său Edward James.

De la celebrul telefon în formă de homar, până la canapeaua reprezentând gura actriței Mae West, trecând pe lângă un soclu alcătuit din pahare de șampanie sau fotoliul cu brațe umane, Dalí a creat numeroase piese de mobilier pentru casa poetului britanic.

Înaintea lui, arhitectul modernist Antonio Gaudi a încercat, la începutul secolului al XX-lea, „să confere obiectelor care pot părea pur funcționale o încărcătură emoțională și un impact psihologic, transformându-le formele în ceva mult mai organic și mai emoțional”, explică pentru AFP Kathryn Johnson, curatorul expoziției.

Mobilier, artă, cinema

Născut în literatură înainte de a se răspândi în domeniul artelor plastice, suprarealismul a fost respins ca mișcare artistică în anii 1950, dar a supraviețuit în design. Iar unele lucrări „par să-și fi găsit cu adevărat locul în acest secol”, spune doamna Johnson.

Un exemplu bun în acest sens este o lampă pe picior rupt, comandată lui Dalí în 1937, dar considerată prea avangardistă pentru vremea respectivă și care a trebuit să aștepte până în 2019 pentru a fi fabricată.

Acest „design neașteptat” al obiectelor de zi cu zi pare astăzi mai viu ca oricând, demonstrează expoziția, care găzduiește o lampă uriașă din plastic în formă de cal creată în 2006 de studioul suedez Front, un fotoliu format din jucării de plus cu Mickey Mouse creat în 2007 de către brazilienii Fernando și Humberto Campana, sau chiar lămpile din păr de cal semnate anul acesta de britanicul Jonathan Trayte.

Dar suprarealismul a înflorit și în modă și cinema, observăm în aceeași expoziție. Astfel, tânăra designeriță britanico-nigeriană Yasmina Atta a creat în 2020, în plină pandemie, haine inspirate din afro-suprrealism, precum un top de lână cu aripi de fluture, acţionate de un mecanism electric.

„Ea l-a creat în timpul izolării și cred că reprezintă sentimentul de a dori să zburăm dintr-o situație în care eram ca niște prizonieri”, analizează Kathryn Johnson.

Arta vremurilor tulburi

Născut ca reacție la ororile Primului Război Mondial și a pandemiei de gripă din 1918, suprarealismul redevine actual în vremuri tulburi, după cum arată expoziția.

„Nu este o coincidență că aceste vremuri corespund unor perioade de instabilitate economică și politică, deoarece suprarealismul a fost fondat ca o modalitate creativă de a îmbrățișa haosul, de a accepta incertitudinea, inexplicabilul și cred că avem nevoie de el astăzi”, a spus curatorul expoziției.

În domeniul audiovizualului, videoclipuri muzicale cu teme precum „Utopia”, „Mutual Core”, „Hidden places”, create de diferiți regizori pentru cântăreața Björk între 2001 și 2017, arată relațiile dintre oameni, natură și tehnologie.

Și chiar și imaginile ciudate generate de inteligența artificială „pot da naștere unui alt tip de artă”, spune Johnson.

"Inteligența artificială este concepută în jurul funcționării creierului și nu ne surprinde că poate fi creativă. Și este fascinant de observat unde ne poate duce în viitor", adaugă ea.

Având în vedere că expoziţia prezintă, printre cele 350 de obiecte prezentate, fotografii emblematice precum „Le violon d'Ingres” de Man Ray (1924), pentru Mateo Kries, directorul Vitra Design Museum din Germania, care a împrumutat multe dintre piesele expuse la Londra, putem afirma că suprarealismul „de azi nu mai este o mișcare artistică, ci o atitudine față de artă și design”.

Traducere de Adriana Petrescu după articolul publicat de France 24.