Librăria arabă din Londra se închide după 45 de ani de activitate

În doar câteva zile, librăria ei din Londra, cunoscută pasionaților de literatura Orientului Mijlociu, se va închide definitiv.

Al Saqi Books este o altă victimă a pandemiei și a problemelor economice din Marea Britanie și Liban, de unde editura lui Gaspard și a soțului ei, Andre, tipărește și livrează majoritatea cărților.

De când au deschis librăria, în 1978, într-o clădire cu colonade albe, nu departe de gara Paddington din vestul Londrei, aceasta a devenit o oprire obligatorie pentru vizitatorii din Orientul Mijlociu.

„Itinerarul lor era Oxford Street (strada comercială principală), Knightsbridge (zona din jurul celebrului magazin Harrods) și Al Saqi”, a spus ea pentru AFP.

În arabă, Al Saqi înseamnă o persoană care cară apă în deșert, a spus vânzătoarea de cărți în vârstă de 74 de ani, descriindu-l drept un „nume perfect”.

Cofondatoarea Salwa Gaspard a spus că este imposibil să atingă pragul de rentabilitate, din cauza pandemiei, costurilor în creștere în Marea Britanie și tumultului economic din Liban. © Isabel Infantes/AFP via France 24

„Ni s-a părut un nume foarte frumos pentru o librărie, pentru că purtăm cultura arabă”, a adăugat ea.

Librăria vinde și publicații în limba engleză despre lumea arabă, „pentru a oferi o altă perspectivă despre Orientul Mijlociu, care nu este doar despre imaginile violente pe care le văd la televizor sau pe care le citesc în ziar”, a spus ea.

„Refugiu”

Succesul librăriei a ajutat cuplul să înființeze o editură, care inițial traducea lucrări arabe în engleză, precum „Cruciadele prin ochii arabilor” de autorul franco-libanez Amin Maalouf.

De mai bine de 40 de ani, mulți scriitori veneau la librăria londoneză pentru a-și prezenta operele, inclusiv poetul sirian Adonis.

Al Saqi Books a devenit comparabilă cu un sanctuar pentru diaspora din Orientul Mijlociu. © Isabel Infantes/AFP via France 24

A devenit și un loc de întâlnire, chiar un „refugiu”, pentru cei dezrădăcinați de conflictul și zbuciumul din Orientul Mijlociu.

Dar Al Saqi Books și-a apărat întotdeauna cu înverșunare independența și și-a păstrat mereu mintea deschisă.

"Era ca un refugiu sigur. Dar se simțeau și de parcă erau cu prieteni care îi puteau înțelege, deoarece toată lumea înțelegea ce se întâmplă", a spus Gaspard.

Chiar dacă proprietarii au avut întotdeauna grijă să se țină departe de politică, librăria nu a scăpat de șocurile geopoliticii.

În 1988, la publicarea cărții „Versete satanice” de Salman Rushdie, vitrina librăriei a fost distrusă.

Dar Gaspard a spus: „Nu am crezut niciodată în cenzură... nu am vrut să interzicem nimic”.

Cei doi librari au fost atacați la publicarea traducerii unei lucrări a autorului egiptean Tawfiq al-Hakim, făcută de israelianul Abba Eban.

Gaspard își amintește indignarea de atunci, cartea apărând înaintea procesului de pace, dar a spus că nu este  decât o „uniune intelectuală” între un egiptean și un israelian.

Cultura arabă

Anunțul din 5 decembrie că librăria se va închide la sfârșitul acestei luni a provocat o avalanșă de mesaje.

Jurnalistul și academicianul algerian, stabilit în Marea Britanie, Ouissal Harizea scris pe Twitter: „Cu siguranță ne veți lipsi. Vă mulțumim că ne-ați oferit o casă departe de casă”.

Gaspard a apărat cu înverșunare independența librăriei. 

Isabel Infantes/AFP via France 24

Editorul-șef al revistei Esquire Middle East, Nasri Atallah, a numit închiderea librăriei „incredibil de tristă”.

Al Saqi a fost „un pilon al întregii mele existențe la Londra, și a tatălui meu înaintea mea”, a scris acesta.

Farah Otozbeer, o studentă egipteană în vârstă de 24 de ani, în trecere la Londra pentru a-și lua diploma de absolvire de la London School of Economics, a vrut să mai viziteze librăria pentru o ultimă oară.

„Adesea simțeam că este ca un sanctuar în Londra. Așa că este... o veste foarte, foarte tristă”, a adăugat ea.

Joseph Devine, unul dintre angajații librăriei și fost student la studii arabe, a asemănat-o cu un „centru cultural”, publicând cărți care erau adesea cenzurate acasă.

„Întotdeauna a fost un loc în care arabii din tot Orientul Mijlociu veneau doar pentru a cumpăra cărți pe care nu le puteau obține în propriile lor țări”, a spus el.

„A fost, de asemenea, un centru important pentru traducerea în engleză a literaturii noastre și a lucrărilor noastre de non-ficțiune, precum și promovarea acestora către cititorii anglofoni.”

După închiderile cauzate de Covid-19, speranțele lui Gaspard de a se redresa au fost spulberate atât de criza costului vieții din Regatul Unit, care a văzut inflația atingând numere formate din două cifre și prețurile la energie crescând, cât și de haosul economic din Liban, crescând astfel costurile de import în Marea Britanie.

„A fost foarte greu atingem pragul de rentabilitate”, a adăugat ea.

„Fugind din Liban, nu aveam nicio familie în Londra, iar această librărie a devenit familia noastră. Toți angajații erau ca o familie, unii dintre clienți au devenit ca o familie. Era ca o casă departe de casă. Așa că acum pierdem toate acestea”.

Traducere și adaptare de Andrei Paraschiv de pe pagina în limba engleză a France 24.