Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Cinci ani fără Neagu Djuvara...

djuvara.jpg

Sursa imaginii: 
Fundația Calea Victoriei

În urmă cu cinci ani se stingea din viață, la vârsta de 101 ani, istoricul și diplomatul Neagu Djuvara, personalitate distinsă a culturii naţionale şi unul dintre cei mai importanţi intelectuali români din toate timpurile.

S-a născut la 18 august 1916, în Bucureşti, într-o familie de origine aromână, care a dat ţării mai mulţi oameni de seamă. Tatăl său, Marcel Djuvara, şef de promoţie la Politehnica din Berlin-Charlottenburg (1906), căpitan de Geniu în Armata Română, a murit în cursul marii epidemii de gripă spaniolă din 1918. Tinca Grădişteanu, mama sa, aparţinea ultimei generaţii dintr-un neam de mari boieri munteni.

Şi-a făcut studiile liceale la Nisa, în Franţa.

"Să vă spun ceva: eu am plecat la vârsta de 12 ani din România. De ce am plecat la Nisa? Fiindcă bunicul Trandafir Djuvara avea puţină avere, mai întâi pensia lui de ministru plenipotenţiar şi, mă rog, un venit de la o moşie din Brăila. Deci, era un om care stătea destul de bine cu banii, pentru că, timp de şase luni pe an, cum el avea reumatisme, petrecea în Franţa cele şase luni de frig din România. Două luni la Paris, în primăvară, pe urmă patru luni la Nisa, unde este climă mai uşoară. Şi atunci, cum el stătea patru luni pe iarnă la Nisa, ne-a sfătuit să mergem acolo. Chiar a făgăduit că îmi plăteşte internatul. Deci, iată-ne pe fratele meu şi cu mine interni într-un liceu francez, eu la vârsta de 12 ani, Răzvan la 15 ani...", povestea Neagu Djuvara într-un interviu acordat Agerpres, la 12 martie 2016.

Licențiat la Sorbona, pleacă la război...

Licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940), a participat în al doilea război mondial la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941), fiind rănit în apropiere de Odesa.

În mai 1943, a intrat prin concurs la Ministerul de Externe. Întrebat fiind la ce direcţie ar vrea să meargă, Neagu Djuvara a spus că doreşte la "Direcţiunea Cifrului şi Cabinetului", pentru că acolo urma să cunoască marile evenimente ce aveau loc în Europa, dar şi în întreaga lume.

"A fost interesant, pentru că aveam toate veştile din lume pe care le interpretam, trebuia să traducem ceea ce venea de la ambasadele noastre de la Paris, Lisabona, de la străini şi asta m-a făcut să devin mai conştient de ceea ce se întâmpla în lume. Nu eram un simplu pifan...", spunea istoricul în cadrul aceluiaşi interviu.

Stockholm, Paris, Niger...

Doar printr-o întâmplare a ajuns, în dimineaţa zilei de 23 august 1944, la Stockholm, fiind trimis curier în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică : "Hazardul face ca în ziua în care am fost trimis curier - chiar mi-aduc aminte de fenomenul ăsta extraordinar - nu era rândul meu să plec".

Când a ajuns acolo a aflat ce se întâmplase în România, îngrijorat pentru soţia sa, France (pe care o întâlnise la Paris, la universitate) şi fetiţa lor, Domnica, care rămăseseră în ţară. Au reuşit, după aproape un an, să ajungă în Suedia. Numit secretar de legaţie, în mandatul ministrului de externe Tătărescu, a rămas aici până în septembrie 1947, când comuniştii au preluat şi acest minister : "Când a venit Ana Pauker am hotărât să nu mă mai întorc."

Implicat în procesele politice din toamna lui 1947, Neagu Djuvara a hotărât să rămână în Franţa, militând până în 1961, în diverse organizaţii al exilului românesc : a fost secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români de la Paris, a activat la Radio Europa Liberă, a fost secretar general al Fundaţiei Universitare ''Carol I''.

În 1961, a plecat în Republica Niger, unde, timp de 23 de ani a îndeplinit, concomitent, funcţia de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine şi pe cea de profesor de drept internaţional şi istorie economică la Universitatea din Niamey.

În aceeaşi perioadă, a reluat studiile de filosofie la Sorbona. A obţinut doctoratul de stat (docenţa) la Sorbona, în mai 1972, cu o teză de filosofie a istoriei; mai târziu, în 1987, a obţinut şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Întors în Franţa, a fost secretar general al Casei Româneşti de la Paris (1984-1990).

Acasă, după 43 de ani...

A revenit în 1990 în România. A fost profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti (1991-1998), membru de onoare al Institutului de Istorie ''A. D. Xenopol'' din Iaşi şi al Institutului de Istorie ''Nicolae Iorga'' din Bucureşti. A fost, de asemenea, primul lector al Fundaţiei Calea Victoriei din București.

Preocupat în mod special de filosofia istoriei şi de istoria României, Neagu Djuvara este autorul mai multor lucrări de referinţă, precum: ''Le droit roumain en matiere de nationalité'' (teza de doctorat, Paris, 1940); ''Civilisations et lois historiques. Essai d'étude comparée des civilisations'' ("Civilizaţii şi tipare istorice", Paris, 1975), carte premiată de Academia Franceză în 1976; ''Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la premiere moitié du XIXe siecle'' (''Între Orient şi Occident. Ţările Române la începutul epocii moderne'', publicată pentru prima dată în 1989); ''Mircea cel Mare şi luptele cu turcii'' (2001); ''De la Vlad Ţepeş la Dracula Vampirul'' (2003), cu o traducere în limba engleză apărută în 2011; ''Însemnările lui Georges Milesco'' (2004); ''Există istorie adevărată?'' (2004); ''Amintiri din pribegie'' (2005, în 2012 apărând cea de-a zecea ediţie), versiunea franceză: ''Bucarest-Paris-Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d'exil (1948-1990)''; ''Thocomerius-Negru Vodă, un voievod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti'' (2007); ''O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri'' (2008); ''Războiul de şaptezeci şi şapte de ani (1914-1991) şi premisele hegemoniei americane. Eseu de istorie-politologie'' (2008); ''Ce au fost 'boierii mari' în Ţara Românească? Saga Grădiştenilor (secolele XVI-XX)'' (2010); ''Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 şi unele amănunte aproape de necrezut din preajma dramaticei noastre capitulări'' (2012); ''O scurtă istorie ilustrată a românilor'' (2013) (apărută, în 2014, şi în traducere în limba engleză - ''A Brief Illustrated History of Romanians''); "Trecutul este viu: Filip-Lucian Iorga în dialog cu Neagu Djuvara" (2014).

În cadrul Târgului Gaudeamus din 2011, istoricul şi-a lansat volumul "Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă". Anul următor, a fost lansată, la standul României de la Salonul Internaţional de Carte de la Torino, traducerea în italiană a cărţii sale ''Între Orient şi Occident'' - ''Tra Oriente ed Occidente. Gli Stati Romeni agli inizi dell'epoca moderna'', iar în 2013 - volumul ilustrat al aceleiaşi lucrări. Neagu Djuvara se numără printre autorii celor 19 poveşti personale reunite în volumul "Bucureştiul meu", apărut la Editura Humanitas (2016).

 

 

Recunoașterea unei valori naționale

Istoricul Neagu Djuvara a fost decorat de Preşedinţia României, în 2006, cu Ordinul Naţional ''Serviciul Credincios'' în grad de Mare Cruce. În 2010 a fost decorat de către ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer. În 2012, i-au fost decernate titlurile de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti şi al Universităţii ''Dunărea de Jos'' din Galaţi.

Preşedinţia României i-a conferit, în 2016, Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler "cu prilejul aniversării unui secol de viaţă, în semn de înaltă apreciere pentru dăruirea cu care şi-a servit patria, prin angajamentul personal în procesele politice, diplomatice şi culturale ce au promovat valorile, istoria şi imaginea ţării noastre în lume, precum şi pentru înalta ţinută morală de care a dat dovadă de-a lungul timpului".

În acelaşi an, a primit Premiul de Excelenţă al celei de-a XVI-a ediţii a Galei Premiilor Radio România Cultural, i s-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Bucureşti "în semn de recunoaştere a activităţii în domeniul culturii şi istoriografiei româneşti" şi titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Iaşi.

La 18 august 2016, a apărut la editura Humanitas volumul "444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara", o lucrare aniversară care "condensează viaţa şi opera lui Neagu Djuvara în 444 de fragmente memorabile extrase din scrierile şi spusele autorului... Fragmentele cuprind momentele-cheie ale biografiei istoricului, precum şi ideile, opiniile, obsesiile sale privind trecutul, actualitatea, lucrurile cu adevărat importante în viaţă. Cititorul are la dispoziţie în aceste pagini esenţialul despre Neagu Djuvara - redat cu vorbele sale", preciza editura.

Preşedintele Klaus Iohannis a semnat, la 15 mai 2017, decretul privind acordarea gradului de general de brigadă - cu o stea, în retragere, colonelului în retragere, veteran de război Neagu-Bunea Djuvara, din Ministerul Apărării Naţionale.

Neagu Djuvara a murit la 25 ianuarie 2018, la Bucureşti, la vârsta de 101 ani. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală.

 

Surse : Agerpres, Fundația Calea Victoriei, Editura Humanitas, goodreads.com, canord.presidency.ro