
Cultură
Teatru într-un camion frigorific. Sau viața unui șofer povestită de el însuși, într-un performance Rimini Protokoll
cargo2.jpeg

Cargo Berlin – Timișoara este, practic, o plimbare de documentare cu camionul. În același timp, este un un spectacol de teatru în mișcare, în care ești invitat să intri, timp de câteva zeci de minute, în viața unui șofer de TIR. Pentru că, oricât de ciudat, ar părea, la volan este chiar un șofer profesionist, care și-a asumat să fie și actor. Denis Iancu și Dalian Lucian Deac lucrează la o companie mare de transport din Timișoara și au fost selectați în urma unor interviuri. Apoi au intrat pe mâna lui Jörg Karrenbauer, de la Rimini Protokoll, regizorul și scenaristul performance-ului.
Cât de greu a fost să-i găsească și apoi să lucreze cu ei? Karrenbauer explică: „Tehnic, e foarte greu să găsești șoferi, pur și simplu, mai ales pentru un proiect limitat în timp. Dacă lucrezi ca șofer, ești foarte ocupat. Pe de altă parte, evident, ei nu sunt actori, așa că a fost nevoie să structurăm poveștile lor într-un fel de scenariu pe care ei să-l poată urmări în timpul repetițiilor, fără să se piardă în el”.

Primul performance din seria Cargo X a fost făcut în 2006, în Bulgaria. Atunci, un TIR a fost transformat în teatru, pentru a scoate la lumin poveștile șoferilor care traversează lumea din toate părțile, pe toate rutele. Companiile de transport vestice s-au orientat spre estul Europei pentru că acolo pot plăti șoferilor salarii mai mici, pentru același volum de muncă. Ideea de la care au plecat atunci Stefan Kaegi și Jörg Karrenbauer a fost că acești șoferi, fără de care confortul zilnic al occidentalului comod nu ar putea fi asigurat, sunt, de fapt, uitați de toată lumea.
Experiență unică
Spectactorii privesc orașul prin peretele de sticlă lung de 10 metri și au șansa să descopere perspective diferite asupra unor locuri pe care, poate, le străbat zilnic, într-o rutină în care curiozitatea nu-și mai are loc. În tot acest timp, ei ascultă povestea șoferului.
De la experiența din Bulgaria, Rimini Protokoll și-a trecut în portofoliu Cargo Texas - Toulouse, Cargo Congo – Lausanne, Cargo Moscova și Cargo Asia. Cargo Berlin – Timișoara este realizat în colaborare cu teatrul independent Basca și va avea numai 20 de reprezentanții. Premiera e vineri, 31 martie, și totul se încheie în 27 mai. E, așadar, o experiență inedită, care nu se va mai repede. Actrița Ana Maria Ursu, de la Basca, a fost manager de producție. Am întrebat-o de ce ar recomanda cuiva nu prea convins că o călătorie cu TIR-ul poate fi artă să-și cumpere bilet.
„Este o experiență unică, adică tu, în spate, ca spectator, te simți ca acea băutură răcoritoare care e, cum să zic, adusă dintr-un loc în altul, ești o marfă, dar o marfă de care avem grijă. Experiența este multidimensională, pentru că ai parte atât de vizual, cât și de sonor, și fizic. Te simți în spate, acolo, ești legat foarte bine cu centura de siguranță, dar ești practic transportat dintr-un loc în altul… mie mi se pare o experiență foarte inedită, așa”, spune Ana.
„Nimeni nu le acordă cu adevărat atenție”
Călătoria începe și se termină în același loc, de fiecare dată: în stația de autobuz de la Punctele Cardinale. Traseul va include staționarea în rampe de manipulare a mărfurilor, depozite, puncte de control și altele.
L-am întrebat pe Jörg Karrenbauer despre ce este, de fapt, acest peformance. Iată răspunsul: „Acest performance este despre acei oameni care lucrează pentru fiecare dintre noi, dar care sunt puși cumva într-un con de umbră în societate. Toată lumea se așteaptă să găsească în magazine lucrurile de care are nevoie, dar nimeni nu se gândește și nu-și pune problema să înțeleagă cum ajung acele mărfuri acolo. Toată infrastructura din spatele acestui proces este, deopotrivă, foarte complicată și foarte delicată, în ceea ce privește condițiile de muncă. Și totul pică pe spatele șoferilor. Trebuie reduse costurile? Se reduc salariile șoferilor. Totul devine tot mai scump, doar banii pentru șoferi se reduc. Ei sunt oameni foarte importanți pentru confortul nostru de zi cu zi, dar nimeni nu le acordă cu adevărat atenție”.

Șoferii de TIR își au numele scrise pe parbrizele mastodonților pe care îi conduc, văd lumea de la doi metri înălțime și strunesc, cu o simplă mișcare de picior, 500 de cai putere. Au văzut multe țări, dar știu orașele doar după semnele de circulație. Muncesc și trăiesc pe mai puțin de doi metri pătrați în partea din față a unui mijloc de transport de 40 de tone. Un șofer de TIR român e plătit, spune Jorg Karrenbauer, cu 3,60 euro / oră. Colegul lui din Germania ia 14.