Cu Orhan Pamuk, despre literatură, viață și un pic de politică. La Universitatea de Vest din Timișoara

Aula Magna și încă două amfiteatre mari ale Universității de Vest din Timișoara au fost neîncăpătoare luni seara, la întâlnirea cu scriitorul turc Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel. El l-a avut ca partener de dialog pe Radu Paraschivescu. Inițial, organizatorii plănuiseră să aloce acestei întâmplări culturale excepționale numai Aula Magna, însă interesul a fost atât de mare, încât luni dimineață au schimbat puțin planurile.  

Întâlnirea a făcut parte din proiectul „La UVT, cultura este capitală”, parte a programului TM2023. Vor conferenția în capitala culturală europeană, în acest an, încă patru laureați de premiu Nobel. Orhan Pamuk primește marți și titlul de Doctor Honoris Causa al universității timișorene.

Au fost în public curioși de toate vârstele și backgroundurile, inclusiv politicieni, printre care și ministrul Culturii, Lucian Romașcanu. Introducerea a fost făcută de universitarul timișorean Mircea Mihăieș, care a predat repede microfonul invitatului de onoare. Orhan Pamuk a răspuns cu pilde și glume multora dintre întrebările venite dinspre Radu Paraschivescu. N-a prea vrut să atingă subiecte politice, afirmând totuși că își dorește ca președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, să piardă alegerile. Pamuk spune însă că nu se știe ce va fi la urne la scrutinul general care va avea loc peste 40 de zile și că șansele sunt 50 – 50. 

Întrebat dacă se teme pentru viața lui, scriitorul turc a oferit un răspuns interesant: „Nu vreau să pozez în victimă. De 18 ani am alături de mine gărzi de corp. Vreau să pot să glumesc pe aceeastă temă, deoarece jurnaliștii au mereu replici de genul «Aveți gărzi de corp pentru că sunteți foarte important». Eu chiar fac glume și le spun «Cândva aveam 3 bodyguarzi, acum am unul. Așa că n-ar trebui să critic Turcia prea mult, pentru că e totuși o îmbunătățire a situației”. 

Culorile Istanbulului

Orhan Pamuk a explicat audienței ce înseamnă hüzün, cât din sensul acestui cuvânt este melancolie și cât e nostalgie, dar și legătura lui cu Istanbulul copilării sale. Viața nu părea pe atunci colorată, iar albul și negru în care descrie de multe orașul îi amintește de copilărie și de puritatea acesteia. 

Pamuk ar fi putut fi jurnalist, fiindcă aceasta i-a fost pregătirea la universitate, însă recunoaște acum că nu l-a interesat niciodată această meserie. Voia doar o diplomă. În schimb, a devenit scriitor și, de aproape jumătate de secol, dă viață unor povești care l-au făcut cel mai popular autor contemporan turc, scrierile lui fiind traduse în zeci de limbi.

Cum își privește personajele? „Ne folosim imaginația pentru a ne pune în locul altora. Avm capacitatea de a vedea lumea prin ochii altora și acesta este unul dintre lucrurile cele mai importante pe care eu le apreciez la un om. Avem puterea de a ne întreba «Cum ar fi dacă asta mi s-ar întâmpla mie?» și acesta este punctul de plecare pentru milă, înțelegere, ceea ce unii numesc compasiune și alte sentimente”, a explicat Pamuk. 

Despre muncă și inspirație

Nu s-a gândit niciodată să intre în politică, pentru că, spune Pamuk, mai bine să fii scriitor decât politician, să poți să muncești și să-ți imaginezi. Și oricum scrie comentarii politice pentru publicații din întreaga lume. 

Orhan Pamuk lucrează în prezent la trei cărți, din care una are ca temă istoria jocurilor de cărți. În consecință, citește mult, planifică mult, se documentează pe măsură. Are acasă o bibliotecă de 20,000 de volume și, grație unui sistem propriu de inventariere, știe unde este fiecare carte de care are nevoie. De la fereastra odăii în care scrie vede Bosforul, bărci și pescăruși și nu-și imaginează vreun motiv pentru care și-ar dori să schimbe asta. 

Secretul unui scriitor nu e însă inspirația, așa cum ar putea crede profanii. E nevoie de multă muncă, dublată de tenacitate, și abia apoi te poți aștepta ca asupra ta să se pogoare îngerul inspirației. Câștigător de premiu Nobel, Orhan Pamuk, un scriitor lent, care scrie cărți lungi, așa cum se descrie chiar el,  sigur știe ce spune.